Manuel VLĂDUȚ■
Zborul dronei rusești rătăcitoare prin spațiul aerian al României a provocat o serie de discuții în presa românescă și în mediul online, dar și critici severe mai mult sau mai puțin argumentate, la adresa Ministerului Apărării Naționale și mai ales a ministrului apărării – Ionuț Moșteanu.
Acesta a preferat – în loc să lase loc specialiștilor în comunicare sau în apărare antiaeriană ai ministerului – să se lanseze de unul singur în explicații stângace din care am înțeles două lucruri esențiale:
- Ministrul nostru nu a dat ordin direct pentru neutralizarea dronei ce viola spațiul aerian al țării, ci doar a autorizat doborârea acesteia de către piloții de vânătoare, decizia finală aparținând acestora;
- Normele de aplicare ale ,,legii anti-dronă,, fiind inexistente la această oră, piloții au decis să nu doboare drona, limitându-se la a o escorta până la ieșirea sa din spațiul nostru aerian, explicația oficială fiind aceea că au evitat să producă pagube colaterale.
Referitor la eventualele “pagube colaterale” ce s-ar fi putut produce pe timpul neutralzării/distrugerii dronei prin foc direct al avioanelor de vânătoare, un punct de vedere pertinent și avizat l-am obținut de la colonelul Marius Gheorghescu, comandant cu o vastă experiență în operațiuni militare în zona lagunară și a Deltei Dunării, zona vizată frecvent de incursiuni ale dronelor rusești care atacă obiective ucrainene de la Dunăre.
Colonelul Marius Gheorghescu explică:
Dronele rusești pot ajunge accidental pe teritoriul unei țări vecine cu Ucraina (și) ca urmare a următoarelor cauze:
1. Bruiajul radioelectronic / jamming (foarte puternic de cele mai multe ori) realizat de Forțele Armate (F.A.) ale Ucrainei, care le poate afecta decisiv sistemul de navigație sau chiar sistemul de control exercitat de operatorul rus (în cazul celor cu operator);
2. Lovirea parțială a acestora în aer de către apărarea antiaeriană a F.A. ale Ucrainei pe timpul apropierii de ținte; lovirea sistemelor de navigație, a celor de orientare (probabil Glonass) ceea ce le face să piardă total sau temporar traiectoria planificată;
3. Lovirea parțială / afectarea sistemelor / suprafețelor de hipersustentatie (eleroane, profundoare etc în cazul celor cu aripi vânturate pe la polonezi și alții – Shahed, Geran, Gerbera etc.) poate determina zborul necontrolat, traiectoria necontrolată și chiar prăbușirea acestora pe teritoriul unei țări vecine Ucrainei, mai ales în cazul apropierii țintelor vizate de ruși de frontiera comună – vezi porturile de la Dunăre;
4. În cele din urmă, nu se poate exclude intenția mizerabilă a testării reacției unei țări NATO (din vecinătatea Ucrainei) de către ruși, dar nu cred ca este un obiectiv principal, ci mai degrabă o ”oportunitate imorală”, cu atât mai mult cu cât acestea nu au creat victime colaterale (cu excepția rachetelor căzute în Polonia a căror origine este încă disputată).
De asemenea, lovirea (doborârea) în aer a dronelor ostile intrate în spațiul aerian al României poate fi constrânsă, mai ales în zonele de frontieră, de prevederile Legii 122 / 2011 privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României, mai exact art. 20, lit. b) se interzice uzul de armă în situaţiile în care s-ar primejdui viața altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin. Dacă vă mai aduceți aminte în anul 2023, au fost găsite gloanțe care au lovit pereții unor case particulare, din localitatea Chilia Veche (8 septembrie 2023), care este foarte posibil să provină de la armamentul ucrainean cu care s-a ripostat împotriva primelor atacuri rusești cu drone în acea zonă. Probabil ați observat că de atunci, ucrainenii au devenit foarte prudenți (control strict al traiectoriilor) în zona de frontieră cu România în lovirea dronelor rusești (cel mai probabil din același motiv).
Deciziile privind lovirea (doborârea) în aer a dronelor ostile intrate în spațiul aerian al României – mai ales în zonele de frontieră trebuie bine cumpănite, întrucât, fiind foarte aproape de comunități (fie acestea ucrainene, fie românești), să nu se cauzeze efecte colaterale ale ripostei cu diferite sisteme de armament antiaerian sau aerian. Imaginați-vă o rafală de tun sau mitralieră antiaeriană sau dintr-un F-16 sau F-35, asupra unei drone ostile intrată în spațiul aerian românesc, care ar lovi accidental o casă cu o familie ucraineană sau românească, nu toate gloanțele (loviturile) se duc în dronă (chiar trec prin aceasta mai departe) iar rachetele sunt f. scumpe în raport cu prețul dronei (și nu mai puțin periculoase)… Cine ar ”plăti” daunele colaterale, mai ales dacă acestea ar fi de pe teritoriul ucrainean ? Cert este că toate sistemele actuale de contracarare a dronelor sunt încă în faza de pionierat sau testare operațională avansată (în toată lumea)…probabil doar cele cu LASER testate de israelieni și americani să fie în măsură să pulverizeze dronele în aer (probabil cea mai sigură metodă).
Și nu uitați – este foarte greu de deosebit între ”intenție ostilă / atac ostil” și ”eroare / intrare accidentală”, mai ales în zone de frontieră, ceea ce cred că reprezintă unul din argumentele pe care se bazează rușii.
De asemenea, ”în război, tot ceea ce pare ușor, este de fapt foarte complex / complicat” (de la Carl von Clausewitz citire) – conchide colonelul Gheorghescu.
Referitor la dronă – ca armă relativ nouă (dronele Shahed fiind utilizate pentru prima dată în Ucraina în septembrie 2022), putem veni în sprijinul opiniei publice informând corect ce este această armă, capabilitățile și vulnerabilitățile ei și mai ales, în ce condiții legale putem acționa pentru neutralizarea lor…
Iată câteva dintre carcteristicile acestor drone, prezentate într-un studiu publicat de colonelul Marius Gheorghescu în Buletinul Forțelor Navale nr.38 din 2024, ce aduc informații concrete despre ce înseamnă dronele de tipul celei care a survolat spațiul aerian românesc în ziua de sâmbătă 13 septembrie, timp de 50 de minute, dar și posibile metode de contracarare a acestora:
Dronele sinucigașe sunt o varietate de sisteme aeriene fără pilot, dotate cu muniții încorporate (explozivi, proiectile, bombe, grenade etc.), care evoluează/patrulează în raionul țintelor până când ținta desemnată este localizată cu precizie, capabile să atace cu precizie, asigurând efectul maxim la obiectiv. Acestea permit un timp de reacție foarte scurt, împotriva țintelor adăpostite, fără a fi necesară dislocarea platformelor aeriene de mare valoare înapropierea zonei țintă (aeronave cu pilot); de asemenea, acestea permit lovirea precisă și selectivă,deoarece atacul poate fi modificat sau anulat pe timpul zborului dronei.
Dronele iraniene de tip „kamikaze” Shahed-136, cunoscute oficial în cadrul armatei Federației Ruse ca „Geran2” (în limba rusă герань pronunțat gheran, se traduce prin mușcată, în latină geraniums), pot fi lansate de pe diverse platforme aeriene, maritime și terestre și utilizează coordonatele Glonass (sistemul rusesc de geo-poziționare globală, echivalent GPS sau celui chinez BeiDou) în timp real, pentru navigație și o lovire precisă a țintei. Este considerată o dronă de tip „kamikaze” de ultimă generație, cu sarcină utilă, lansator și container de transport, fiind considerabil mai mică decât altele similare din aceeași clasă. Poate fi lansată de pe șină/catapultă sau din tub și poate fi dezactivată sau anulată în orice moment pe timpul misiunii de zbor, chiar și în ultimul minut, pe baza comenzilor operatorului.
Propulsia dronei se bazează pe un simplu motor în doi timpi cu patru pistoane ce antrenează o elice din lemn, dispuse în partea posterioară a fuzelajului. Este un sistem aerian fără pilot, extrem de mic, de joasă altitudine și care zboară lent, mai degrabă ca un motoplanor decât ca o armă de tip „kamikaze”. Uzi Rubin, cercetător la Institutul pentru Strategia de Securitate din Ierusalim, susține că „este foarte simplu de operat”. De asemenea, acesta susține că „operatorul trebuie doar să încarce coordonatele țintei și să o lanseze cu un mic motor-rachetă de start. Este foarte dificil de detectat de către radare sau dispozitive electrono-optice din cauza dimensiunilor sale mici (anvergura aripilor de aproximativ 2,5 m), a vitezei sale lente, care este de obicei sub pragul de detecție al majorității radarelor”.
Caracteristici tehnico-tactice ale Shahed136 / Geran-2
Deși caracteristicile precise ale dronei Shahed 136/Geran-2 sunt momentan necunoscute, informațiile pot fi analizate, corelate și estimate din studiul epavelor găsite și al informațiilor apărute pe diferite surse deschise. Specificațiile esențiale ale Shahed-136 sunt prezentate mai jos:
- lungime – aproximativ 3,5 m;
- anvergura – aproximativ 2,5 m;
- greutate – aproximativ 200 kg;
- propulsia – prin elice antrenată de un motor în doi timpi tip MADO MD-550 sau 3W în patru cilindri cu o putere 50 CP (37 kW);
- raza acțiune/zbor 1.000 km;
- raza maximă de acțiune/zbor – până la 2.500 km;
- viteza de croazieră – aproximativ 185 km/h;
- înălțimea zborului – 60-4.000 m;
- încărcătura principală – exploziv cu fragmentație între 20-50 kg.
Eficiența costurilor: drone de tip kamikaze vs. rachete de croazieră (balistice)
Avioanele de luptă rusești, rachetele de croazieră și balistice foarte valoroase și scumpe, au fost înlocuite cu drone de tip „kamikaze” ieftine și de unică folosință. În comparație cu rachetele de croazieră, dronele de tip „kamikaze” sunt mult mai mici și mai ieftine. În plus, în comparație cu alte sisteme de artilerie (sprijin prin foc indirect), acestea pot fi transportate și lansate de către unități mici, din poziții sigure, cu mai multă ușurință. Conflictul din Nagorno-Karabah dintre Armenia și Azerbaidjan din 2020 a servit drept primul exemplu al efectelor obținute prin angajarea dronelor de tip „kamikaze” într-un război de tip convențional. Sistemele aeriene fără pilot/UAS și sistemele de tip „kamikaze” ar putea elimina unități (formații) de forțe terestre (inclusiv mediu și puternic blindate), cum ar fi unități de tancuri și sistemele sofisticate de apărare antiaeriană, în timpul conflictului.
Dronele/munițiile de tip „kamikaze” Shahed- 136/Geran-2 sunt relativ economice în comparație cu rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune. În timp ce prețul unei rachetele de croazieră poate fi între 1,5 – 2 milioane de dolari, o dronă de tip „kamikaze” poate costa între 20.000 și 100.000 dolari, în funcție de nivelul de dotare. Costul acestora variază, deoarece munițiile de tip „kamikaze” sunt foarte variate ca tip. Potrivit AeroVironment, compania producătoare a dronei de tip „kamikaze” „Switchblade” pe care S.U.A. au transferat-o forțelor ucrainene, acest tip de sisteme reprezintă arme extrem de valoroase în lupta dintre beligeranți egali sau comparabili ca putere de luptă. Pe măsură ce luptă împotriva unei armate moderne, bine echipată și înzestrată, munițiile de tip „kamikaze” pot oferi cu ușurință un avantaj considerabil unei armate mai puțin avansată din punct de vedere tehnologic.
AeroVironment afirmă că munițiile de tip „kamikaze”, „pot înclina balanța, pot perturba echilibrul puterii de luptă și pot deveni piatra contemporană în praștia digitală a lui David împotriva lui Goliat. Acestea oferă o eficiență impresionantă, trecând prin și deasupra apărării inamicului, pentru a lovi cu precizie ținte alese care altfel ar putea fi în afara razei de acțiune a forței angajatoare, fie că acționează ca suplinitori ai aviației de atac în adâncime sau ai artileriei cu bătaie mare ce aparțin forței mai puțin avansate tehnologic”.
În plus, se crede că dronele rusești Shahed-136/Geran-2 sunt semnificativ mai puțin avansate decât munițiile de tip „kamikaze” „Harop” de producție israeliană, care au fost foarte eficiente în timpul conflictului Nagorno-Karabah. Potrivit unui studiu ucrainean privind dronele de fabricație iraniană, Shahed-136, încărcată cu exploziv de 40 kg, este eficientă doar împotriva unor ținte staționare (cum este cazul infrastructurii), așa că este puțin probabil să încline balanța luptei. Cu toate acestea, chiar dacă stocurile tradiționale de rachete scad, acestea vor permite Federației Ruse să lanseze atacuri la distanță lungă. Dincolo de avantajele prezentate mai sus, drona Shahed-136/Geran-2 are, totuși, și unele vulnerabilități, după cum urmează7:
a) ușor de lovit – deși sistemul Shahed-136/Geran-2 este foarte greu de detectat, viteza mică îl face ușor de doborât de către sisteme de apărare antiaeriană bazate pe mitraliere/tunuri antiaeriene automate (în prezent sunt în curs de dezvoltare mai multe soluții tehnologice militare pentru detectarea acestora);
b) dependența de satelit – Shahed-136/Geran-2 se poate rătăci (dezorienta), deoarece depinde de navigația prin satelit, care este susceptibilă de a fi bruiată sau blocată prin sisteme de război electronic adecvate (spoofing);
c) semnătură acustică discriminabilă – Shahed-136/ Geran-2 aflat în zbor se aude de la o distanță de câțiva kilometri; acesta folosește un motor de producție chineză MD-550, care este prea zgomotos; de regulă, luptătorii ucraineni au comparat zgomotul motorului dronei cu cel al motorului unei motociclete sau al unei mașini de tuns iarba și, prin urmare, aceștia l-au poreclit „moped”; pentru producerea motorului dronei MD-550, compania chineză MADO a copiat motorul german Limbach L550E, bazat pe motorul Volkswagen Boxer; Shahed-136 poate parcurge o distanță mare în ciuda motorului său de 50 de cai putere și eficiență ridicată.
Shahed-136/Geran-2 nu pot fi confecționate acasă (homemade); HESA – compania iraniană de aeronave industriale produce aceste sisteme aeriene fără pilot.Inginerii HESA au, totuși, un acces limitat la componente electronice și microsisteme moderne, deoarece Iranul este supus sancțiunilor economice ale S.U.A., de mai bine de 40 de ani. Drept urmare, aceștia sunt obligați să se orienteze către folosirea unor improvizații tehnologice, cum ar fi, spre exemplu, integrarea componentelor civile ușor accesibile în sisteme aeriene fără pilot/UAS militare.
Combaterea dronelor Shahed– 136 / Geran-2
De regulă, forțele militare ruse folosesc tactici de atac în roi (swarming attack) cu drone de tip „kamikaze” Shahed-136/Geran-2, iar neutralizarea fiecărei drone dintr-un stol (roi) de Shahed-136/Geran-2 este foarte dificilă și adesea ineficientă. În primul rând, sunt folosite roiuri de 5-20 UAS-uri. În fiecare lansatorsunt instalate cinci drone într-un container adaptat pentru autocamioane, și foarte probabil pe nave maritime.
Radarele au dificultăți în a detecta Shahed-136 deoarece sunt relativ mici ca dimensiuni, zboară la altitudini joase, iar învelișul acestora are o structură compozită (se pare că fuzelajul și ampenajele acestora sunt fabricate din materiale composite fibră de sticlă, fibră de carbon acoperite de vopsea ce nu asigură reflexii, fapt ce le reduc amprenta radar aproape la zero.
De asemenea, după unele surse este de presupus că, în cadrul unui stol (roi) – o mică parte din drone conțin încărcătură explozivă destinată lovirii obiectivelor în timp ce cealaltă parte – sunt destinate suprasaturării, deconspirării și inducerii în eroare a apărării antiaeriene adverse. Cu toate acestea, combaterea dronelor de tip „kamikaze” din clasa Shahed nu este imposibilă.
Sistemele de artilerie antiaeriană autopropulsate aflate încă în dotarea mai multor armate Gepard (Germania) și ZSU-23-4 Shilka (proveniență sovietică), sistemele de mitraliere antiaeriene cal. 14,5 mm cu 2 țevi (ZU-2) și 4 țevi (MR-4) sau Panțîr S1 (proveniență rusă), sunt foarte eficiente împotriva dronelor Shahed-136/ Geran-2. Se consideră că este o risipă să ataci o dronă mică și ieftină cu o rachetă antiaeriană extrem de scumpă, în condițiile unor stocuri limitate de rachete.
Deși nu pot acoperi toate punctele/zonele vulnerabile din Ucraina, sistemele portabile de lansare a rachetelor antiaeriene (MANPAD) precum FIM-92 Stinger (S.U.A.), Piorun (Polonia), Mistral (Franța) sau Starstreak (M. Britanie) ar putea fi de asemenea, o soluție foarte eficientă (vezi Fig. nr. 7). Aceste sisteme au totuși dezavantajul de a fi arme destinate apărării punctuale, ceea ce înseamnă că doar pozițiile (zonele) vitale pot fi protejate10. Necesarul pentru aceste sisteme MANPAD în scopul unei apărări eficiente a unei zone urbane spre exemplu, va fi unul extrem de mare.
Forțele ruse nu folosesc drone de producție iraniană pentru că, cel mai probabil, auperformanțe slabe în zonele cu climă rece, de aceea le produc în Federația Rusă. Potrivit lui Evgheni Silkin, purtător de cuvânt al Comandamentului Forțelor Întrunite pentru Comunicare Strategică ale Forțelor Armate ale Ucrainei, dronele Shahed-136 (fabricate în Iran) sunt fabricate din materiale compozite, care nu sunt rezistente la îngheț. Incapacitatea acestora de a funcționa la temperaturi sub limita înghețului împiedică utilizarea dronelor. Începând cu 17 noiembrie 2022, forțele armate ucrainene nu au detectat nicio activitate cu drone ruse. Cu toate acestea, încă nu a fost confirmat dacă poziția Federației Ruse privind neutilizarea Shahed-136/ Geran-2 se datorează unei crize de sisteme UAS sau incapacității acestui tip de dronă de a opera la temperaturi sub limita înghețului.
Lecții identificate sau concluzii?
În urma folosirii pe scară largă a munițiilor de tip „kamikaze” în Ucraina, sunt câteva lecții identificate, pe care le detaliem, după cum urmează:
a) inovația tactică;
b) creșterea în complexitate a funcțiunii de luptă – protecția forței;
c) emergența tehnologiilor de combaterea a dronelor;
d) apariția și dezvoltarea unor structuri (entități) specializate în organizarea forțelor;
e) necesitatea apariției mecanismelor de control legislativ (internațional) asupra munițiilor/dronelor/tehnologiilor de tip „kamikaze”.
Este lesne de anticipat că tacticile, tehnicile și procedurile de luptă în teren se vor schimba rapid, pe măsură ce întrebuințarea în luptă a dronelor/munițiilor de tip „kamikaze” se va intensifica și extinde în viitor. Întrebuințarea în luptă a dronelor de tip „kamikaze” își va găsi un loc important, integrată în tacticile infanteriei, FOS și blindatelor ca sprijin pentru luptă alături de artilerie/aruncătoare și sprijin aerian. Diversitatea mare a munițiilor și dronelor de tip „kamikaze” va stimula imaginația luptătorilor din teren pentru a le utiliza într-o mare varietate de tehnici și proceduri.
Folosirea munițiilor de tip „kamikaze” lasă loc în viitor, exersării inovației tactice la niveluri inexistente anterior conflictului din Ucraina.
Lasă un răspuns