Manuel VLĂDUȚ ■
Este cunoscut că un șef al Statului Major al Apărării iese foarte rar pentru a face declarații publice. Iar atunci când o face, are motive întemeiate și – mai mult – nu emite declarații „pe persoană fizică”…
Generalul Gheorghiță VLAD a făcut miercuri o serie de declarații cu privire la iminența unui război provocat de Federația Rusă în viitorul apropiat, exprimându-și îngrijorarea și în același timp îndemnând să ne pregătim pentru acest scenariu deloc de neglijat. Nu este singurul oficial militar din Europa care avertizează asupra pericolului unei invazii rusești, fiind de notorietate recentele declarații ale amiralului belgian Rob Bauer , șeful Comitetului Militar al NATO.
Generalul Vlad atrage atenția asupra deficitului de personal profesionist, asupra îmbătrânirii rezervei armatei, a nerespectării angajamentelor României în producerea munițiilor de 155 mm tip NATO (și nu numai! n.r.), sau a legislației specifice deficitare. Este singurul general român în activitate care are curajul să vorbească clar și fără echivoc despre neajunsurile – cunoscute dealtfel – ale Armatei Române și să aducă în discuție carențele legislative cu privire la politica de apărare a României, aflate în sarcina Parlamentului și a conducerii politice a statului român.
Opiniile argumentate ale Șefului Armatei – unul dintre cei mai informați oameni din România, vin să informeze în mod realist și să conștientizeze opinia publică despre necesitatea urgentă a pregătirii populației pentru apărare, în contextul în care întreaga Europă dă semnale în acest sens.
Și iată cum – „ca să liniștească spiritele” pentru „ca să fie bine să nu fie rău”, vine primul-brav-ministru al țării – Marcel Ciolacu, care cu o formidabilă și stupefiantă nonșalanță – afirmă contrariul celor spuse de verticalul general Vlad: „Să stăm liniștiți, România nu are nici un risc să fie angajată într-un război…” Ceea ce îmi aduce aminte de un alt slogan al unui notoriu borfaș de talie internațională – S.O.V. : „Dormiți liniștiți – aici sunt banii dumneavoastră!” Ce a urmat după… știm cu toți!
Ce ar trebui să știe „tovarășul” Ciolacu – pentru care totul pare a fi lapte și miere în această țară după notoria sa replică „Care scumpiri, domnișoară? Ce taxe?” în timp ce el și partenerul său de nădejde – „Ciucă al nostru” se adâncesc într-o perpetuă „Dolce farniente” sunt lipsurile evidente și arhicunoscute ale Armatei României, care trenează de 34 de ani de la Revoluție și de 20 de ani de la intrarea noastră în NATO și care, în condițiile internaționale actuale, se pot întoarce oricând împotriva noastră, cu efect de bumerang:
- Lipsa unei legislații coerente cu privire la pregătirea populației pentru apărare;
- Inexistența unor forțe teritoriale de tipul fostelor ,,Gărzi Patriotice,, – care să permită angrenarea într-un război de apărare, a întregului popor român;
- Lipsa pregătirii militare a tinerei generații – în lipsa serviciului militar obligatoriu, având în vedere îmbătrânirea și împuținarea corpului rezerviștilor armatei;
- Distrugerea sistematică a industriei naționale de apărare (de care este responsabilă întreaga clasă politică, începând cu anii 1990.)
- Politica de personal deficitară care a dus la exodul în masă a profesioniștilor armatei și la lipsa atractivității profesiei de militar;
- Dotările precare și învechite ale armatei (tancuri T-55; TAB-77; TABcc-79; MLI-84M; camioane DAC; tunuri și obuziere din anii 80; nave de război învechite și neînarmate; sisteme antiaeriene și antitanc insuficiente etc.)
- Inexistența unor sisteme eficiente anti-dronă.
Iar lista, ar putea continua…
Toate aceste lipsuri sunt lucruri care se puteau rezolva „cu voință politică” de ani de zile, dar care nu au interesat pe nimeni… Ne culcăm pe urechea că ne apără NATO? Și dacă într-o zi (la fel ca retragerea bruscă a americanilor din Afganistan în 2021!) ne trezim că NATO sau prietenii noștri americani pleacă din România?
Inconștiența (sau reaua-voință?) cu care tratează guvernații noștri problemele reale și stringente semnalate de însuși Șeful Statului Major al Apărării, ar putea duce într-o nefastă zi, la efecte ireversibile pentru întreaga noastră națiune, în cazul unei invazii rusești la gurile Dunării…
Și, la fel ca în povestea cu „Petrică și lupul”, când cineva va declanșa cu adevărat alarma de război, va fi fost deja prea târziu; căci nimeni nu mai crede într-o alarmă „falsă”!