Manuel VLĂDUȚ■
50 de minute se pare că a stat drona rusească ieri, în spațiul aerian românesc.
Timp în care, avioanele de vânătoare ridicate de la sol, au „monitorizat-o”…
Toată această traversadă a dronei cu pricina, nu mai poate fi numită „incident întâmplător”, în condițiile în care ea a trecut până la urmă cu bine granița în Ucraina, unde probabil că și-a îndeplinit misiunea, lovindu-și obiectivul.
Cu toate acestea, ministrul apărării român – cel fără o zi de armată făcută – afirmă cu emfază că suntem pregătiți oricând, să doborâm drone rusești lansate, la ordin – adică la ordinul lui. Căci norme de aplicare la „legea anti-dronă” nu avem nici la ora actuală, la câteva luni de la promulgarea sa, cu chiu cu vai (la trei ani de la începerea razboiului din Ucraina), în Parlament și Președinție!
Și totuși, asta nu s-a întâmplat… timp de 50 de minute! Ce-o fi așteptat oare, ministrul cel neinstruit? Să-i cadă-n drona în cap vreunui pescar din Deltă? Sau peste vreun sat lipovenesc? Sau, mai grav, să explodeze peste vreo unitate de frontieră sau navă de pe Dunăre?
Picăm deja în ridicol ca țară, în timp ce „condamnăm ferm” loviturile Rusiei asupra Ucrainei și raidul cu drone asupra Poloniei, dar ne scobim în nas în timp ce avioanele noastre de vânătoare se limitează doar la a escorta cu alai dronele kamikaze rusești ce se plimbă nestingherite pe cerul Patriei!
Ba, mai mult, se pare că tocmai am făcut o faptă „creștinească” dând o mână de ajutor rușilor, când în loc să neutralizăm drona în cauză, am escortat-o grijuliu să ajungă unde trebuia: pe teritoriul Ucrainei. Direct la țintă!
Asta da, cooperare strategică militară româno-ucraineană!
Lasă un răspuns