Manuel VLĂDUȚ ■
Lumea crede că suntem un miracol al istoriei… Un neam latin, în mijlocul unei mări slave!
Istoricește vorbind, ne-am cam bătut cu toți cei din jurul nostru; dar nu am ieșit mereu chiar așa învingători ca-n filmele cu Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare. Am terminat într-un sfârșit sub papuc fanariot turcesc, sau – în cazul Basarabiei, pe la 1812, sub cizma rusească. De Ardeal nu mai vorbesc: după 1000 de ani de ocupație ungurească și un război mondial care ne-a fost favorabil, am întregit regatul construit de un prinț german… Carol I de Hohenzollern.
În timp ce Europa construia castele și palate sau compunea muzică bună sau picta sub inspirația Renașterii, noi – români verzi, trăiam în bordeie de pământ și ne apăram nevoile și neamul…
Și asta, până pe la începutul secolului XX. Fără știință de carte, dar cu brațul oțelit de muncă iobăgească și pieptul de aramă dezgolit, am luptat fără să crâcnim fie de partea austroungarilor, a nemților, fie a rușilor, că așa aveam ordin de la împărăție… Iar noi, disciplinați și demni, am știut să murim de fiecare dată când ni s-a cerut, până când comunismul ne-a convins că cei avuți și școliți sunt răi, iar noi am prins gustul puterii proletare…
Și pentru că nu ne trebuia, căci fuseserăm crescuți în bordeie întunecoase, am prins o vajnică rezistență la carte și învățătură, cum nici în pustiurile siberiene nu se mai văzuse!
Așa se face că și-n ziua de azi noi, românii verzi, facem alergie la vaccinuri, citit și învățat, căci noi nici când eram daci nu aveam alfabet și socoteala o făceam pe răbojul mioritic ciobănesc!
Iată ce spune jurnalistul Cătălin Oprișan, pe pagina sa de Facebook:
“Din tablou, ne privește doftorul Constantin Caracaș. Fiu de medic, a plecat la studii, la Viena, întorcându-se la București, „pe la 1800”, după scrierile sale. A auzit că locuitorii nu erau vaccinați antivariolic, s-a luat cu mâinile de cap și a cerut să-l vază, degrab’, pe Vodă Alexandru Moruzi.
I-a povestit ce și cum, iar Vodă i-a permis să se apuce de treabă. Fără mare opoziție din partea bucureștenilor, Caracaș, zis și „Sprâncene negre”, a vaccinat, în doi ani de zile, tot ce mișca și vorbea.
Suntem în 2025. Media europeană „civilizată” la cazuri de rujeolă, rubeolă, oreion etc este de 71 de cazuri la 1.000.000 de oameni. România „deține” 1.447 de cazuri la 1.000.000 de oameni. Au trecut mai bine de două secole, mare lucru nu s-a schimbat, dar noi continuăm să ne batem cu cărămida-n piept și să ne dăm cocoși…”
Mândri că suntem români… verzi, dar „cu mucii pă pept”! Și nu vorbim aici de vitejeasca rezistență la vaccinarea anti-covid; ci de vaccinurile de bun simț pe care tot românul le făcea pe timpul comuniștilor fără să mârâie nici măcar în barbă, de frica aparatului de partid și de stat.
Am aflat deunăzi din niște scrieri cu referire la românii basarabeni, cum s-au „împotrivit” ei eroic, rusificării forțate. Simplu: prin ignoranță! Adică, au ignorat școala. Cum școala era rusească și condusă de popi ruși, românii verzi, au refuzat să-și trimită copiii la școală, care oricum, nu era obligatorie… De semnat, semnau cu deștu’, așa că nu era nevoie! Și uite așa a decurs „rezistența” basarabeană…
Metoda a funcționat și în celelalte provincii românești istorice; că erau ocupate de turci, nemți sau unguri, tot un drac… Românu’ a rămas rezistent la școală, la cultură… La tot ce era străin.
Dar am rămas români. Verzi!
Și să nu ne amăgim! Chiar și astăzi, în era digitalizării informatice și a inteligenței artificiale, noi tot „rezistenți” am rămas! Când legiuni de tik-tokări analfabeți funcțional, (căci preferă să își ia porția de informare de la infuencerii la modă, în loc să citească) își dau cu părerea admirativ despre criminalul Putin și adepții săi proruși care vor să scoată România de pe făgașul euro-atlantic… ce ar mai fi de zis? Cultura e pentru domnișoarele bătrâne iar educația pentru occidentul invadator…
Hilar este că generația educată azi pe Tik-Tok este adepta unui naționalism-socialist ce aduce aminte de epoca comunistă, deși noi – generația “pionierilor”, cândva am luptat cu prețul vieții a câtorva mii de tineri, pentru libertatea și democrația de care și ei se bucură astăzi…
Și azi, în timp ce muncim în Europa pe euroi buni și ne facem concediile prin Grecia, Italia sau Spania, hulim vajnic Uniunea Europeană și privim ca pe Sfântul Soare Partidul de Haur, așteptând “Turul 2 înapoi” și pe Kremlin Ghiorlescu restaurat de suveranistul putinist Georgel…
N.R. Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!…
Lasă un răspuns