Manuel VLĂDUȚ■
Exploziile de la o fabrică de muniții din Italia și de la o instalație militară din Bulgaria, urmate de tentativa de atac cu dronă de la Leipzig, ridică o întrebare pe care Europa nu-și mai poate permite să o evite: asistăm la o succesiune de accidente sau la manifestarea unui război hibrid care se desfășoară deja pe teritoriul european?
Europa nu este în război cu Rusia. Cel puțin nu în sensul clasic al cuvântului.
EDITORIAL | RonduldeNoapte.ro
Dar Europa este deja parte a confruntării strategice generate de războiul din Ucraina. Iar ceea ce se întâmplă în aceste zile arată că linia dintre „pace” și „război” devine tot mai greu de identificat.
În numai câteva zile, două instalații din industria europeană de apărare au fost lovite de explozii, iar la unul dintre cele mai importante noduri logistice din Germania a fost descoperită o dronă echipată cu explozivi.
Coincidență? Poate. Dovadă a unei operațiuni rusești coordonate? Deocamdată, nu.
Dar un semnal de alarmă? Categoric da.
- Italia: explozia de la Colleferro
La 13 august, o explozie puternică a zguduit fabrica KNDS Ammo Italy din Colleferro, la sud-est de Roma. Deflagrația a fost precedată de un incendiu și s-a produs în zona în care era procesată pulberea. Toți cei 24 de muncitori aflați în unitate au fost identificați, iar până în prezent nu au fost raportate victime. Ancheta privind cauza exploziei este în desfășurare.
Așadar, nu există în acest moment o dovadă că explozia din Italia a fost provocată deliberat. Acest lucru trebuie spus foarte clar.
Dar există un element strategic care schimbă importanța incidentului: nu vorbim despre o fabrică oarecare. Este o instalație a industriei europene de apărare, într-un moment în care capacitatea europeană de producție de muniții reprezintă una dintre componentele esențiale ale sprijinului acordat Ucrainei și ale reînarmării europene. Iar acolo, se produceau inclusiv proiectile de 155 mm, cu destinația Ucraina.
Cu alte cuvinte, asemenea instalații au devenit obiective strategice.
- Bulgaria: o explozie într-un sector cu o istorie tulbure
Cu trei zile înainte, pe 10 august, o explozie a avut loc la instalația EMCO din apropierea localității Belitsa, în zona Tryavna din Bulgaria.
Potrivit informațiilor disponibile, un vehicul a luat foc, incendiul s-a extins către un depozit de muniții și au urmat explozii. Aproximativ 300 de persoane au fost evacuate, iar autoritățile nu au raportat victime.
Și aici, ipoteza oficială inițială indică un incendiu accidental, nu un sabotaj demonstrat.
Dar Bulgaria este un caz aparte.
Industria bulgară de armament a fost în trecut asociată cu investigații privind explozii și acțiuni de sabotaj pe care autoritățile bulgare le-au atribuit ulterior unor agenți ai serviciului militar rus GRU. În plus, proprietarul EMCO, Emilian Gebrev, a fost victima unei tentative de asasinat cu agent neurotoxic în 2015, caz în care anchetatorii bulgari au identificat legături cu serviciile ruse.
De aceea, explozia de la Tryavna nu poate fi privită complet în afara acestui context.
Nu înseamnă că Rusia a provocat-o. Înseamnă însă că ipoteza sabotajului trebuie verificată cu maximă seriozitate.
- Leipzig: aici lucrurile devin mult mai greu de explicat printr-un accident
Pe 4/5 august, la aeroportul Leipzig/Halle, unul dintre importantele noduri de transport aerian din Germania, a fost descoperită o dronă echipată cu explozivi și detonator.
Aparatul se afla în apropierea unor aeronave Antonov An-124 operate de compania ucraineană Antonov, utilizate inclusiv în cadrul sistemului NATO Strategic Airlift International Solution – SALIS. Procuratura federală germană a preluat ancheta și a calificat cazul drept unul care putea afecta securitatea internă și externă a Germaniei.
Mai mult, o a doua dronă ar fi fost implicată într-un incident cu o aeronavă cargo DHL în apropierea aeroportului.
Iar detaliul esențial este acesta: nu era o dronă de agrement rătăcită în zona aeroportului. Era un aparat dotat cu explozivi profesionali și detonator.
Ministrul german de interne Alexander Dobrindt a descris incidentul în termenii unui atac hibrid, iar autoritățile germane au avertizat că spionajul, sabotajul, atacurile cibernetice și operațiunile clandestine reprezintă deja o realitate cotidiană.
Ulterior, informații provenite din serviciile americane au indicat Rusia drept suspectă în cazul dronei de la Leipzig, însă autoritățile germane nu au formulat public, până în acest moment, o acuzație definitivă. Moscova a respins acuzațiile și a calificat incidentul drept o „provocare”.
Aici trebuie făcută distincția fundamentală între suspiciune și probă. Suspiciunea este serioasă. Proba publică, definitivă, nu există încă.
- Trei evenimente nu înseamnă automat o operațiune coordonată
Și tocmai aici trebuie să fim raționali. Ar fi o eroare jurnalistică să afirmăm că exploziile din Italia și Bulgaria au fost provocate de Rusia doar pentru că s-au produs la câteva zile distanță de incidentul de la Leipzig.
Fabricile de muniții sunt, prin natura activității lor, obiective cu risc ridicat. Incendiile, accidentele tehnologice și exploziile pot apărea fără intervenție externă.
În cazul Italiei, ancheta este abia la început. În Bulgaria, informațiile disponibile indică deocamdată un incendiu pornit de la un vehicul.
În cazul Leipzig, în schimb, avem un dispozitiv echipat cu explozivi și o pătrundere într-o zonă de securitate a unui aeroport strategic.
Cele trei cazuri nu au aceeași valoare probatorie. Dar au ceva în comun: toate se produc în infrastructura europeană relevantă pentru apărare, logistică și sprijinirea Ucrainei.
Iar aceasta este partea care trebuie să preocupe Europa.
- Războiul hibrid nu seamănă cu războiul pe care îl știm
Problema războiului hibrid este tocmai ambiguitatea sa.O rachetă lansată asupra unei baze militare este un act de agresiune evident.Un incendiu provocat într-un depozit de muniții poate fi prezentat drept accident.O dronă cu explozivi poate fi prezentată drept acțiunea unui individ.Un atac cibernetic poate fi atribuit unei grupări criminale.
O campanie de dezinformare poate fi pusă pe seama unor utilizatori anonimi. Un sabotaj poate să nu lase în urmă decât câteva fragmente metalice.
Aceasta este logica războiului hibrid: să lovești fără să declanșezi mecanismul formal al războiului!
Să creezi pierderi economice, frică, neîncredere și haos politic fără să oferi adversarului o țintă suficient de clară pentru o ripostă militară.
Rusia a negat în mod repetat acuzațiile occidentale privind asemenea operațiuni. În același timp, statele NATO își consolidează protecția infrastructurii critice și capacitățile antidronă. Polonia și statele baltice, de exemplu, au intensificat măsurile de securitate în jurul infrastructurii energetice și al altor obiective strategice, pe fondul temerilor privind eventuale operațiuni clandestine rusești.
- Ținta nu este întotdeauna fabrica. Ținta poate fi psihologia societății
Aici se află adevărata miză. Dacă o fabrică de muniții explodează, efectul imediat este distrugerea unor capacități industriale. Dar efectul strategic poate fi mult mai mare.
Investitorii devin prudenți. Autoritățile impun restricții suplimentare. Costurile de securitate cresc. Producția este întârziată. Populația devine anxioasă.
Iar politicienii încep să se întrebe dacă sprijinirea Ucrainei nu face propriile țări vulnerabile.
Acesta poate fi obiectivul unui război hibrid.
Nu trebuie să distrugi întreaga industrie europeană de apărare. Este suficient să creezi impresia că ea poate fi lovită oriunde și oricând.
- Europa trebuie să înțeleagă că „frontul” nu mai este în Ucraina
Poate cea mai importantă concluzie este că războiul din Ucraina a modificat definiția frontului. Frontul militar rămâne în Ucraina.Dar frontul strategic este mult mai larg.
Se întinde de la depozitele de muniții și fabricile de armament din Europa până la porturi, aeroporturi, rețele energetice, cabluri submarine, sisteme informatice și infrastructuri logistice.
Iar România nu poate privi acest fenomen de la distanță.
Suntem stat NATO și UE, avem frontiera la Marea Neagră, baze militare, infrastructură energetică, portul Constanța și un rol important în logistica sprijinului acordat Ucrainei.
Să nu uităm nici incidentul cu drona maritimă explozivă pătrunsă în Portul Constanța, care doar printr-o „minune” nu a explodat – întâmplător sau nu, chiar în apropierea terminalului petrolier Oil Terminal!
Pentru România, lecția Leipzig este mai importantă decât pare.
O dronă relativ ieftină poate pătrunde într-o zonă strategică și poate produce un efect disproporționat față de costul ei.
Iar dacă adversarul nu urmărește neapărat distrugerea obiectivului, ci doar testarea sistemului de securitate, operațiunea poate fi considerată un succes chiar și fără explozie.
- Editorial: avertismentul celor trei incidente
Poate că peste câteva săptămâni vom afla că explozia din Italia a fost un accident industrial, cea din Bulgaria rezultatul unui incendiu accidental, iar drona de la Leipzig a fost opera unei grupări fără legătură cu Kremlinul.
Și atunci trebuie să acceptăm concluzia.
Dar dacă investigațiile vor demonstra că cel puțin unele dintre aceste evenimente au fost operațiuni clandestine, Europa trebuie să fie pregătită pentru următoarea etapă.
Pentru că atunci nu vom mai putea vorbi despre incidente disparate. Vom vorbi despre un război purtat sub pragul conflictului militar direct. Iar acesta este războiul în care adversarul nu are nevoie să ocupe teritorii.
Are nevoie doar să demonstreze că poate ajunge la ele!
Italia, Bulgaria și Leipzig nu reprezintă încă dovada unui plan rusesc coordonat. Dar împreună constituie un avertisment strategic pe care Europa nu mai are dreptul să-l ignore.
Războiul din Ucraina continuă să se desfășoare pe câmpul de luptă. Dar războiul pentru securitatea Europei se poartă deja și în afara acestuia.
Iar întrebarea nu mai este dacă Europa este vulnerabilă.
Întrebarea este cine va fi următoarea țintă și dacă Europa va înțelege semnalul înainte ca următoarea dronă să explodeze…
Lasă un răspuns