O administrație care confundă modernizarea cu betonul, un oraș care privește în tăcere și o Gardă de Mediu care pare să fi uitat pentru ce există
RonduldeNoapte.ro | Analiză
Există momente în viața unui oraș în care nu mai este suficient să privești pe geam.
Există momente în care trebuie să ieși în stradă, să întrebi, să ceri documente, să sesizezi instituțiile statului și, mai ales, să nu accepți ca ceea ce aparține tuturor să fie transformat, peste noapte, în proprietatea discreționară a administrației.
Pentru Medgidia, un asemenea moment îl reprezintă ceea ce se întâmplă acum în Parcul 1 Mai.
Și poate că cea mai tristă imagine nu este cea a arborilor tăiați. Cea mai tristă imagine este aceea a unui oraș care privește și tace.
- „Let’s make nature smile again!” – dar cu drujba?
Proiectul oficial are un nume aproape ironic în raport cu imaginile care circulă din parc: „Let’s Make Nature Smile Again!”
Primăria Medgidia prezintă proiectul ca pe unul destinat protecției și conservării naturii, biodiversității și infrastructurii verzi. Documentația oficială vorbește despre modernizarea Parcului 1 Mai, plantări de arbori, arbuști și flori, noi spații verzi și soluții de amenajare peisageră.
Pe hârtie, totul sună impecabil.
Un parc modern. Un lac. Amfiteatru.
Piste pentru biciclete. Locuri de joacă.
Mobilier urban. Sisteme de irigații.
Plante. Arbori noi.
Biodiversitate.
Natură.
Europa.
Viitor.
În teren însă, cetățeanul vede altceva: un parc în care vegetația matură este sacrificată pentru a face loc unei noi configurații.
Iar aici apare întrebarea fundamentală: De ce trebuie ca modernizarea unui parc să înceapă prin distrugerea unei părți importante din ceea ce face ca acel loc să fie parc?
- Nu orice copac matur poate fi înlocuit cu un pomișor
Aceasta este una dintre marile probleme ale discursului administrativ contemporan.
Se spune: „Tăiem arborii, dar plantăm alții.”
Ca și cum un arbore matur ar fi un obiect de mobilier care poate fi înlocuit printr-un exemplar cumpărat dintr-o pepinieră.
Nu este.
Un copac de zeci de ani înseamnă umbră. Înseamnă microclimat.
Înseamnă retenție de apă. Înseamnă biodiversitate. Înseamnă habitat.
Înseamnă reducerea temperaturii la nivelul solului. Înseamnă carbon stocat.
Înseamnă memorie urbană.
Și, poate cel mai important, înseamnă TIMP!
Un arbore matur nu poate fi „replantat” în sensul în care este replantat un trandafir.
Poți planta zece puieți. Dar cei zece puieți nu vor putea oferi mâine ceea ce oferea astăzi un copac matur. De aceea, problema nu este dacă administrația va planta arbori noi.
Problema este câți arbori maturi au fost sacrificați, care a fost justificarea tehnică pentru fiecare intervenție și dacă acele tăieri erau realmente indispensabile proiectului.
Iar aceste lucruri trebuie explicate public, transparent, cu documente.
- Valentin Vrabie trebuie să răspundă
Primarul Valentin Vrabie are obligația politică și administrativă de a explica cetățenilor Medgidiei ce se întâmplă cu Parcul 1 Mai.
Nu prin fotografii frumoase cu viitorul parc. Nu prin randări.
Nu prin promisiunea că „va fi frumos”.
Ci prin răspunsuri concrete.
Câți arbori au fost inventariați înaintea începerii lucrărilor? Câți dintre ei au fost considerați sănătoși? Câți au fost marcați pentru tăiere? Cine a întocmit documentația? Ce avize au fost emise? Care este justificarea pentru fiecare zonă defrișată? Câți arbori noi vor fi plantați efectiv? Care este rata estimată de supraviețuire?
Ce garanții există că peste zece ani Medgidia nu va avea un parc plin de beton, mobilier urban și puieți firavi în locul unei adevărate infrastructuri verzi?
Acestea sunt întrebări perfect legitime. Și administrația nu ar trebui să le considere atacuri politice.
Sunt întrebările cetățenilor.
- Paradoxul celor 40 de milioane de lei
Potrivit informațiilor publicate recent, administrația locală anunță o investiție de peste 40 de milioane de lei în spații verzi și agrement, iar lucrările au început la sfârșitul lunii iulie.
În același timp, documentele proiectului indică intervenții pe suprafețe importante ale parcului.
Într-o altă componentă a proiectului, documentația de achiziție indică intervenția asupra unei suprafețe de 33.800,94 mp din cei 81.552 mp ai Parcului 1 Mai, cu lucrări de amenajare peisageră, noi plantări, alei, piste pentru biciclete și alte facilități.
Iar contractele de execuție ajung la valori de ordinul milioanelor de lei.
Nimeni nu contestă necesitatea modernizării unui parc. Medgidgia are nevoie de parcuri moderne. Are nevoie de spații pentru copii. Are nevoie de alei. Are nevoie de sport.
Are nevoie de locuri de recreere.
Dar modernizarea nu trebuie să devină sinonimă cu eliminarea vegetației mature!
Dacă un proiect european destinat protejării infrastructurii verzi ajunge să fie perceput de comunitate drept o operațiune de defrișare, atunci există o problemă de comunicare, de proiectare sau de execuție.
Poate chiar de toate trei.
- Și unde sunt medgidienii?
Aici ajungem la cealaltă parte a problemei. Cetățenii.
Pentru că administrația nu poate face absolut orice dacă societatea reacționează.
Un oraș nu este doar primarul. Nu este doar Consiliul Local. Nu este doar Primăria.
Orașul suntem noi!
Iar Medgidia are o problemă serioasă: prea mulți oameni se plâng în particular și prea puțini protestează public.
Se comentează pe Facebook.
Se discută la magazin. Se înjură administrația la o cafea.
Se spune „oricum nu se poate face nimic”.
Și apoi oamenii merg acasă. Aceasta este letargia civică.
Și ea este la fel de periculoasă pentru un oraș precum nepăsarea administrației. Pentru că un primar poate lua o decizie controversată.
Dar o comunitate activă poate cere explicații. Poate formula petiții. Poate solicita informații publice. Poate sesiza instituțiile competente. Poate cere verificări.
Poate participa la ședințele Consiliului Local.
Poate cere transparență. Poate fotografia. Poate documenta.
Poate protesta legal.
Poate vota.
Cetățeanul nu este spectator în propriul oraș!
Iar Garda de Mediu?
A treia întrebare se îndreaptă către Garda Națională de Mediu.
Dacă există sesizări și dacă există imagini privind tăieri masive de arbori în interiorul unui parc public, instituția trebuie să fie capabilă să răspundă simplu:
A fost verificată situația sau nu?
Dacă da:
Ce a constatat controlul?
Există autorizații?
Există avize?
Există inventarul arborilor?
Tăierile respectă proiectul tehnic?
Respectă legislația privind spațiile verzi?
Există arbori sănătoși eliminați fără o justificare tehnică?
S-au respectat toate condițiile de mediu?
Dacă totul este legal, Garda de Mediu trebuie să spună public acest lucru.
Dacă există probleme, trebuie să spună public acest lucru.
Dar ceea ce nu poate fi acceptat este tăcerea instituțională.
O instituție de control a statului nu trebuie să fie nici avocatul administrației, nici adversarul administrației.
Trebuie să fie controlorul ei.
- Parcul 1 Mai nu este proprietatea unui primar
Asta trebuie spus foarte clar.
Parcul 1 Mai nu este al lui Valentin Vrabie! Nu este al Primăriei. Nu este al constructorului. Nu este al proiectantului. Nu este al partidului aflat la putere.
Este al comunității. Este al copiilor din Medgidia. Este al părinților lor.
Este al bătrânilor care au mers acolo zeci de ani. Este al celor care vor locui în oraș peste 20, 30 sau 50 de ani.
Și, din acest motiv, fiecare arbore care dispare trebuie să poată fi justificat.
Nu pentru că administrația nu are dreptul să construiască. Ci pentru că administrația are obligația să construiască responsabil!
- Cetățeni, nu spectatori!
RonduldeNoapte.ro spune răspicat ceea ce poate că mulți medgidieni gândesc, dar nu spun:
Nu este suficient să vă plângeți pe Facebook. Dacă vă pasă de Parcul 1 Mai, întrebați!
Cereți documentele. Cereți inventarul arborilor. Cereți avizele.
Cereți autorizațiile. Cereți explicații. Sesizați Garda de Mediu.
Sesizați Agenția pentru Protecția Mediului atunci când considerați că există motive.
Participați la ședințele Consiliului Local.
Filmați legal ceea ce se întâmplă în spațiul public. Păstrați fotografii înainte și după.
Nu transformați revolta într-un comentariu de două rânduri.
Transformați-o în acțiune civică!
Pentru că, în final, administrația este atât de puternică pe cât îi permite comunitatea să fie.
Iar primarului Valentin Vrabie îi spunem atât:
Nu contestăm dreptul administrației de a moderniza Parcul 1 Mai. Contestăm însă ideea că modernizarea trebuie acceptată fără întrebări.
Contestăm lipsa unei explicații publice complete privind amploarea defrișărilor.
Contestăm orice posibilă confuzie între „spațiu verde modern” și „spațiu verde amenajat cu beton, dale și mobilier”.
Și cerem un lucru extrem de simplu:
Transparență.
Arătați oamenilor ce arbori au fost inventariați. Arătați care trebuie tăiați și de ce.
Arătați avizele. Arătați proiectul. Arătați câți arbori vor fi plantați. Arătați unde vor fi plantați.
Arătați cum va arăta parcul peste 5, 10 și 20 de ani.
Pentru că Parcul 1 Mai nu este o proprietate electorală.
Este patrimoniul verde al Medgidiei!
Iar un primar nu este proprietarul orașului!
Este administratorul lui temporar. La fel cum și cetățenii nu sunt spectatori.
Sunt proprietarii morali ai orașului.
Iar dacă astăzi aleg să tacă în timp ce drujba lucrează, mâine nu vor mai avea dreptul să întrebe unde au dispărut copacii.
Pentru că uneori, într-un oraș, tăcerea cetățenilor este cea mai eficientă autorizație pe care o poate primi administrația…
Surse:
Proiectul oficial al Primăriei Medgidia – „Let’s Make Nature Smile Again!” (https://primaria-medgidia.ro/interreg/
Documentația privind execuția lucrărilor în Parcul 1 Mai (https://www.ziuaconstanta.ro/images/
Relatarea recentă despre începerea lucrărilor și declarațiile primarului (https://ziarulamprenta.ro/administratie-locala/foto-parcul-1-mai-din-medgidia-intra-in-cea-mai-ampla-transformare
Sursa foto: arhiva personală
Lasă un răspuns