Manuel VLĂDUȚ ■
Fiindcă am îndrăznit să comentez scurt și elegant la aberațiile unui fan georgisto-aurist care dădea online „sfaturi” celor care nu sunt de acord cu alegerea sa, am primit o „replică” la fel de demnă de mentalitatea colectiviștilor anilor 50, bucuroși că au scăpat de „chiaburii” satului.
– Aveți doar drept de vot, nu de dat sfaturi! am comentat eu, zelotului.
Iar admiratoarea georgiliană, intervine:
– Manuel Vladut , din aceasta aroganta fata de oamenii simpli care poate ca nu au fost pe la universități în străinătate , nu au avut părinți care în 90 făceau parte din Sistem , sau nu au avut șansă în viața , ați ajuns în aceasta situație în care postați lungi rugi către popor să voteze cu Nicușor Dan . Mie mi se pare ca e prea tirziu , poporul nu mai indura să vadă cum bogații își cresc averile și ei, se caznesc să supraviețuiască.
Am răspuns și eu în „aroganța” mea, nu cu speranța că doamna va înțelege… ci că încă mai sunt destui care se vor trezi în ultimul ceas, înainte de a fi prea târziu pentru noi toți și a ne îngropa definitiv în negura istoriei care nu iartă pe nimeni, atunci când greșelile sunt repetate fără a fi învățat nimic din ele:
– Stimată doamnă, mă trag din părinți muncitori și bunici țărani…
Am servit România în Armată, tocmai pentru că nu aveam bani de facultate, pe care am terminat-o târziu, cu eforturi financiare proprii. Părinții mei nu au fost niciodată membri de partid iar eu eram „săltat” de Securitate la 17 ani, pentru „complot împotriva securității statului” – fiindcă făcusem manifeste contra Partidului.
„Ruga” mea este pentru ca această țară, să nu mai cadă vreodată în ghena totalitarismului și a dictaturii, iar copiii și nepoții mei să trăiască și să pună umărul la propășirea ei, într-o Europă unită.
Nu la cheremul oricărui dezaxat care se vede stăpân pe vecie, cu sprijin moscovit!
Vă bucurați că va ajunge preferatul vostru președinte? Bucurați-vă, dar de luni nu el vă va plăti salariile, pensiile și ajutorul social! Vă veți înfunda singuri într-o hazna din care nu vă va mai scoate nimeni, iar părerile de rău vor fi tardive…
Dar nu de voi îmi pare rău, ci de cei care iubesc Libertatea pe care voi tocmai o alungați de la ușa casei noastre, România!
N.R.
Începând de azi, este vremea acțiunii! Prin vot! Altfel, vom sta și vom plânge privind la drobul de sare ce sta să cadă, iar noi nu vom fi făcut nimic… la fel ca în povestea lui Creangă.
Lasă un răspuns