Cătălin NIȚESCU ■
Cu toată această vâltoare de triumf sau înfrângere, cred că ne scapă din vizor percepția reală asupra lumii în care trăim.
Hai să ne liniștim două secunde din depresie sau extaz și să conștientizăm că nici nu au venit vremuri de cer senin, dar nici nu ne-am scufundat în adâncă noapte.
Și în mod special pentru susținătorii exagerați ai lui ND, să ne mai spălăm un pic cu apă rece, că nu va da drumul la robinete să curgă cu lapte și miere.
Înainte de orice altceva, trebuie să conștientizăm și să acceptăm că vom avea vremuri grele indiferent de cum se așează lucrurile în următoarele săptămâni și indiferent de cine ocupă scaunul prezidențial. Criza economică spre care ne îndreptam nu a plecat nicăieri și cu sau fără aceasta, sacrificii tot trebuiau și trebuie să fie făcute pentru a compensa și pentru a gestiona lipsa de eficiență din administrația ultimului deceniu.
Dar acum avem șanse să o facem într-un mod sănătos și sustenabil.
România se aseamănă cu o persoană obeză, încetinită și ineficientă din cauza propriei sale greutăți, care acum trebuie să scadă din talie pentru a se mișca iarăși și a îmbrăca și alte haine. Și care trebuie să aleagă în mod voit o schimbare.
Acum, schimbarea poate să vină în multe feluri. Ideile și direcția propusă de partidul AUR ar fi fost de fapt „vreau să slăbesc, așa că injectez citostatice”. Da, de slăbit slăbeam toți. Până la os. Nu conta că organele mureau rând pe rând, se vedeau rezultate, corect? Uite ce talie frumoasă avem acum!
500.000 de paraziți sociali din aparatul bugetar! Afară cu ei! Capul lui Moțoc, vrem! ( care în sine este un nonsens, având în vedere afirmațiile lui Simion și celelalte soluții propuse de acesta, demne de a fi comentate cu altă ocazie ).
Dar e greu și dificil să te îndrepți sănătos spre schimbare, asta înseamnă perseverență, implicare civică constantă și să nu ne apuce simțul de comunitate doar când ne trezim cu ursul la ușă.
Și în mod special să perseverezi în absența rezultatelor imediate, când nu vezi de la o zi la alta cum se duc kilogramele.
Da, există o ineficiență a sistemului bugetar și mulți cunoaștem persoane care nu au nici o treabă cu poziția pe care o ocupă.
Dar asta nu înseamnă că îi linșăm pe toți și după vedem noi ce facem. Ca să fim siguri, sau cum?
( De asemenea, alt aspect demn de comentant, atât de însetați de sânge au ajuns atât de mulți din popor, de li s-a părut normal să distrugem financiar 500.000 de alți români? )
Nu tranziționați înapoi spre indiferență și lipsă de implicare socială.
Să știți că acei cinci milioane de votanți ai lui Simion, concetățenii noștrii ( da, concetățeni, că nu sunt invadatori veniți de pe Marte! ) nu s-au demanifestat din existența noastră. Iar frustrărilor lor nu sunt negate de felul în care înverșunați erau să ne arunce peste prăpastie.
O schimbare trebuie să existe. Moderat și sănătos, dar trebuie să existe. Și nu o va face nimeni de la nu știu ce scaun de instituție publică, ci noi.
Lasă un răspuns