Manuel VLĂDUȚ ■
Pentru că azi – 14 mai, este Ziua martirilor din temnițele comuniste, vreau să depun spre amintire o mărturie… Un „remember” al zilelor din anii 1987 – 1988, când – elev de liceu fiind – am cunoscut ce înseamnă represiunea brutală a Securității pentru cei care erau „contra Partidului”…
Aveam 17 ani în 1987, când împreună cu alți colegi de liceu, am pus la cale o acțiune organizată de răspândire a unor manifeste, împotriva regimului comunist.
Turnați fiind de chiar unul dintre ai noștri, am ajuns pe mână securiștilor din Medgidia, unde am fost bătuți și puși să dăm declarații după declarații…
Poate că nu scăpam cu fața curată… dar am avut un „înger păzitor”, în persoana procurorului Petru Narița, care era chiar soțul dirigintei mele Despina Narița, Dumnezeu s-o odihnească în pace!
A doua oară am fost „săltat” în toamna anului 1988, pentru că eram suspect și nu corespundeam „cerințelor” Securității, turnat încă o dată de un alt „coleg”…
Îi știu pe amândoi. Dintotdeauna i-am știut!
Cum i-am iertat dealtfel, demult, dar nu i-am uitat niciodată!
Revoluția din Decembrie 1989 m-a prins în Armată, ca militar în termen. Eram atât de „important”, că în fiecare lună veneau securiștii că să discute cu mine personal…
Când a început „revoluția”, am fost primul gradat chemat de comandant, căci brusc, devenisem „de încredere”…
Atunci am primit prima dată, „botezul focului”!
Iar unii dintre noi, au murit.
Peste toți acești 35 de ani care au trecut, cu bune și cu rele, după o carieră militară de 30 de ani pe care mi-am clădit-o cu propriile forțe, văd acum cum tot ce am creat prin luptă și sângele tinerilor căzuți atunci pentru Libertate, stă să se prăbușească sub loviturile extremiștilor proruși și neolegionari…
Ei sunt oameni care majoritatea nu știu ce înseamnă comunismul și dictatura! Și visează la beneficiile unei alte dictaturi…
Dar aici mai suntem și noi, cei care la 20 de ani am purtat drapelul tricolor cu stema decupată!
Și îl vom mai purta o dată, acum! Și ori de câte ori Libertatea va Striga către noi să o salvăm din nou!
Și să nu ne pună nimeni la îndoială forța și determinarea; căci noi suntem cei care cunosc gustul sângelui care a curs pentru democrație și libertatea noastră!
Și suntem gata să-l gustăm oricând, oriunde, împotriva oricui!
Lasă un răspuns