Manuel VLĂDUȚ■
Circulă în mediul online o fotografie, ce prezintă o relicvă a trecutului nostru de tristă amintire: comunismul.
Stema colorată a României Socialiste, zugrăvită pe peretele unei clădiri aflate în paragină, despre care unii zic că ar fi o gară…
Mulți privesc la stemă cu nostalgie, spunându-și: „Ce bine erea pe vremea lu’ Nea Nicu!”
Alții își amintesc cu oroare și scârbă de „Epoca de Aur” și „mărețele împliniri” ale comunismului…
Frigul, foamea, cozile imense din fața magazinelor alimentare, penele frecvente de curent, spectacolele grotești de megalomanie dedicate Ceaușeștilor, televizoarele alb-negru cu două ore de program, presa strict cenzurată și aservită partidului unic, Securitatea omniprezentă în viața fiecăruia… acestea sunt amintirile copilăriei și adolescenței generației noastre…
Paradoxul este că azi, într-o Românie aflată în vria provocată de criza politică și economică indusă de urmașii comuniștilor de ieri, oameni tineri – care nu au trăit în mod real comunismul – emană nostagii bolnave după o epocă în care Libertatea ajunsese o noțiune abstractă și interzisă, pentru care sute de tineri și-au vărsat sângele pe baricadele Revoluției Furate din 1989!
Priviți mai atent poza în care stema socialistă încă tronează hâd pe acel perete:
Este tabloul emblematic pentru spoiala de fațadă a comunismului: o cocină cu firmă sclipitoare!
Atenție ce vă doriți, prieteni! Nu pentru asta s-a murit în ’89, strigând într-un glas, „Libertate”!
Lasă un răspuns