Manuel VLĂDUȚ ■
Iliescu Ion a murit. Nejudecat, necondamnat, nepedepsit. În schimb, pentru toate crimele de care putea fi acuzat în instanță, Statul Român i-a organizat funerarii naționale. Joi, s-a decretat zi de doliu național! Conform legii… O lege strâmbă, care calcă pe memoria tinerilor uciși în revoluția confiscată în 1989 de Iliescu și acoliții lui fesenisto-comuniști!
O țară care face funeralii naționale unui fost președinte bolșevic până la moarte, nu poate fi numită democrație… O țară condusă mai bine de 35 de ani de politruci instruiți la aceași Școală de Partid Comunist a Frontului Salvării Naționale (FSN), din care s-au născut apoi hidrele burghezo-proletare: Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Democrat (PD) și Partidul Democrat Liberal (PDL) și mai nou, invenția naționalist-securistică Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Despre Partidul Național Liberal (PNL) nu mai vorbim: el a fost înghițit total de PDL. Partidul care se lăuda a fi urmașul citadelei politice a Brătienilor, nu mai este decât o umbră palidă a unei structuri infestată de pesedism, prinsă în hățișul tenebros al unei Uniuni Social Liberale (USL) perpetue și contra-naturii!
Iliescu Ion a fost tartorul preluării puterii de către o oligarhie politico-securistă, care a strâns mii de adepți conștiincioși în jurul său – în majoritate, nostalgicii de azi ai comunisului pierdut.
Proclamația de la Timișoara conținea un punct – celebrul Punct 8 – care dacă ar fi fost acceptat atunci, bolșevicul Iliescu nu ar mai fi ajuns (pentru 3 mandate!) Președintele României și, cu siguranță parcursul României ar fi fost cu totul altul, de la bun început. Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara (adoptată la 11 martie 1990 de către Societatea Timișoara) prevedea interzicerea dreptului de a candida în primele trei legislaturi consecutive (aproximativ 9–12 ani) pentru foștii activiști ai Partidului Comunist Român și foști ofițeri ai Securității, în orice formă de alegeri, inclusiv pe liste de partid.
Ce ar fi însemnat acceptarea Punctului 8 al Proclamației? Ar fi însemnat accederea la putere a unor oameni neatinși de plaga comunismului, trecerea la o economie de piață capitalistă autentică, fără distrugeri și devalizări de întreprinderi, fără furt și îmbogățire peste noapte a fostei protipendade comuniste , fără corupția endemică ce a cuprins o întreagă societate…
Iliescu a fost cel care a girat toate nenorocirile ce au urmat pentru România; “realizările” sale pălesc în fața consecințelor rezultate în urma respigerii Punctului 8 a Proclamației de la Timișoara!
Morții Revoluției, Mineriadele care i-au apărat scaunul prezidențial, marile privatizări dispuse cu girul său și în folosul direct al unor foști securiști sau colaboratori direcți ai acestora (vezi cazurile Voiculescu și Patriciu), nu pot fi uitate. Istoria nu uită și mai ales nu iartă!
În 1990, sufocat și spălat pe creier de cincizeci de ani de comunism, izolat de Occident şi manipulat prin diversiunile concepute și aplicate de oamenii lui Iliescu, poporul român nu putea înțelege intențiile „capitalistului” Ion Rațiu care venit din occident le spunea românilor cǎ e “gata sǎ lupte pânǎ la ultima picǎturǎ de sânge pentru dreptul lor de a nu fi de acord cu el”. Românii nu puteau înțelege încă, esența democrației. Pentru ei, capitalismul, era imaginea răului, așa cum învățaseră în cei 50 de ani de comunism. 85% au votat apoi cu Iliescu. Politrucii-securiști s-au reinventat în oameni de afaceri și politicieni. Miliardarii apăruți peste noapte din tagma lor, au pus mâna pe România! Restul a ceea ce s-a întâmplat până în ziua de azi, îl cunoaștem.
Justiția, cea care azi prin voci precum a isterizatei șefe a Consiliului Suprem al Magistraturii – Elena Costache, își cere dreptul la pensii de lux, a tăcut, a privit sau a deschis selectiv dosare! Pe cel al criminalului bolșevic, l-au ținut la păstrare… A girat corupția și trădarea cu bună știință. Pentru a-și păstra privilegiile clamate cu tupeu inconștient de cei din fruntea sistemului judiciar…
Iliescu nu a fost condamnat! Poate că posteritatea va face dreptate… sau poate nu! Avem în schimb astăzi, funeralii naționale pentru un criminal bolșevic ce nu merita de fapt, decât lada de gunoi a istoriei.
În numele Eroilor Revoluției căzuți pentru Libertate, pentru jaful fără egal asupra României făcut de haita bughezo-proletară „emanată” cu girul bolșevicului Iliescu, pentru securismul deșănțat menținut la putere în cei peste 35 de ani de „democrație”, ca protest la bătaia de joc sistematică la adresa întregului Popor Român – condamnat la sărăcie și împrăștiat cu traista-n băț prin toată Europa de regimurile politico-securiste susținute de psedeaua veșnic aflată la conducere,
NICI O LACRIMĂ!
Lasă un răspuns