Manuel VLĂDUȚ ■
Comunismul: una dintre cele mai sumbre perioade din istoria românilor. Epoca de Aur – așa cum au numit-o politrucii comuniști, perioada ceaușistă a comunismului din România, a fost doar o parte a ororilor pe care poporul român greu încercat de război, foamete și naționalizări, a fost nevoit să o trăiască.
Și poate că dacă în programa școlară de învățământ ar fi implementată ca materie de studiu obligatoriu – Istoria Crimelor Comunismului în România – așa cum a fost introdusă bunăoară, „Istoria Evreilor – Holocaustul” , generațiile de români care nu au trăit o secundă comunismul, nu ar mai avea păreri de laudă despre comunism din auzite – de la părinții și bunicii care oftează nostalgic că „înainte ierea mai bine” sau că „las’ că n-a murit nimeni de foame”!
Întreaga orânduire socialistă prin care românii – învinși în războiul contra URSS au fost nevoiți să treacă, a fost clădită de fapt pe crime și samavolnicii comise împotriva lor, de chiar alți români, cozi de topor cioplite după chipul și asemănarea tovarășilor sovietici de la miazănoapte. Experimentul Pitești este unul dintre cele mai edificatoare exemple unde călăii comuniști au experimentat în închisori, spălarea pe creier și „reeducarea” deținuților politic, forțați să-și tortureze proprii colegi de celulă (vezi cărțile Fenomenul Pitești (Editura Humanitas, București, 1990; reeditat în 2007) de Virgil Ierunca (1920+2006), Patimile după Pitești (1981) de Paul Goma)…
Să ajungi însă – în anul 2025 – să tânjești (chiar și din auzite!) după comunism, nu poate fi decât rezultatul prelungirii pe scară largă asupra unei întregi națiuni a sinistrului Experiment Pitești, cu efecte iremediabile în timp, chiar la 75 de ani după aceste impardonabile evenimente…
Mă voi opri însă, asupra unui alt episod al crimelor comuniste consumat în anii 50, în care liderul forțelor de represiune a fost nimeni altul decât „mult-iubitul conducător” Nicolae Ceaușescu, viitorul președinte-dictator al României:
- Revolta armată anticomunistă din Munții Vrancei
Ceaușescu, cel pe care astăzi 66% dintre români , pare că îl consideră cel mai bun conducător pe care l-a avut România, genearal-maior al Armatei Române – deși nu avea o zi de școală militară sau de armată, a dat ordin direct să se tragă asupra răzvrătiților, potrivit mărturiilor vremii…
La 23 Iulie 1950 în județul Vrancea are loc cea mai mare revoltă anticomunistă din România. 15.000 de oameni s-au ridicat la luptă împotriva colectivizării. „Oamenii s-au năpustit cu furci și topoare asupra securiștilor și le-au dat foc”.
Mulți au fost cei care au spus că românii au „pactizat” cu regimul comunist sau că țara noastră a fost printre cele mai supuse în fața tăvălugului roșu de la Răsărit.
Realitatea este că au fost și mulți care s-au opus… Dar majoritatea? Unul din numeroasele exemple care demonstrează adevăratele sentimente ale multor români față de comunism s-a petrecut acum 75 de ani, în Vrancea. Dar aceste eroice momente au fost uitate – cu complicitatea instituțiilor statului care ar trebui să se ocupe de studiul și promovarea adevărului istoric.
În acele zile, 35 de sate vrâncene s-au ridicat la luptă armată împotriva regimului comunist care voia să pună mâna pe hrisoavele de danie ale lui Ștefan Vodă, prin care acesta dăruise pământurile și munții dimprejur, feciorilor Vrâncioaiei. Mihai Timaru, supraviețuitor al acelor evenimente, descrie în cartea sa ,,Memorial din Cotul Carpaților,, un fragment din suferințele poporului roman în fața comunismului. „Vrâncenii au pus mâna pe coase, topoare și furci și s-au năpustit asupra securității, dând foc sediilor și forțelor de miliție și securitate. Răsculații aveau armament și muniție trimise de elevii liceului „Unirea” din Focșani, armamentul și muniția fiind trimise cu căruța”, povestea Mihai Timaru. Represiunea comunistă a ucis atunci familii întregi, iar alte sute de țărani au înfundat pușcariile…
Mihai Timaru a fost condamnat la închisoare pe viață, trecând prin infamul proces de ,,reeducare,,. A executat 15 ani de pedeapsă, fiind eliberat în 1964, prin decretul de grațiere semnat de Gheorghiu-Dej.
Nicolae Ceaușescu – cel lăudat astăzi de cei nostalgici după comunism, a fost însă actorul principal și a altor orori comuniste, binecunoscute nouă, celor care am trăit acele vremuri…
- Crimele lui Ceaușescu de la Vadu Roșca – Vrancea
Sătenii din Vadu Roșca s-au opus colectivizării forțate și pentru a împiedica intrarea echipelor de colectivizare în sat , „Ei s-au grupat în patrule, au stabilit ca bătutul clopotului să fie semnal pentru alarmarea oamenilor în caz de pericol şi au format baricade pentru a împiedica intrarea oricui ar fi încercat să îi forțeze să semneze cereri de intrare în colectiv. Reacţia autorităților nu s-a lăsat prea mult așteptată. La 4 decembrie, satul a fost înconjurat de zeci de mașini cu trupe de Securitate înarmate, care au deschis focul asupra mulțimii adunate la marginea satului. (sursa: memorial sighet, „Vadu Roșca, Vrancea, 1-4 decembrie 1957. Revolta împotriva colectivizării”)
„Represiunea, condusa direct de Nicolae Ceaușescu – pe atunci general cu două stele în armată, șeful Direcției Superioare Politice a Armatei, s-a soldat cu un scor notabil: nouă țărani au fost împușcați, patruzeci și opt au fost răniți, optsprezece au primit condamnări grele de închisoare. Cel mai mic dintre cei morți se numea Ion Arcan, avea doar 14 ani si a fost împușcat in clopotnița de la biserica, de unde încerca, trăgând clopotul, sa scoată oamenii la rebeliune, pe ulița satului. Printre cei împușcați se afla si o mama – Dana Radu (28 ani), care a lăsat în urmă trei copii.”
La fel, rezistența țăranilor din Vadu Roșca a fost spulberată tot din ordinul lui Ceaușescu.
Este nevoie în școli de o materie obligatorie pentru studiul crimelor comunismului? Cu siguranță, da!
În anul 2006, președintele Traian Băsescu a condamnat sistemul comunist din România: „Ca sef al statului roman, condamn explicit si categoric sistemul comunist din Romania, de la infiintarea sa, pe baza de dictat, in anii 1944-1947 si pina la prabusire, in decembrie 1989”.
Potrivit publicației ziaruldeiasi.ro , raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste arată că, „urmare a politicii criminale a regimului comunist, au fost detinute in inchisori si lagare, deportate, stramutate sute de mii de persoane”. Cifrele propuse de cercetatorii comisiei se situeaza intre 500.000-2.000.000 de victime. Milioanele de victime au fost rezultatul arestarilor, uciderii, detentiei sau deportarii taranilor care s-au opus colectivizarii, a lichidarii membrilor si liderilor partidelor politice si au fost conduse de politica de exterminism social (lichidarea fizica, prin asasinat, deportare, intemnitare, munca fortata, a unor categorii sociale – burghezie, mosierime, tarani, intelectuali, studenti etc.) ghidata de preceptul luptei de clasa. Se adauga la acestea, consecintele criminale ale „politicii demografice” (1966-1989) soldate cu mii de morti, impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentatia rationala”, infometarea populatiei, oprirea caldurii, starea de mizerie, de disperare provenita din degradarea fizica la care regimul a condamant un intreg popor.
Astăzi asistăm la începutul unei reforme radicale a întregului sistem socio-economic din România. Poate că este momentul ca și la nivel cultural și educațional, această reformă să vizeze și studiul obligatoriu al crimelor comunismului din România, astfel ca pe viitor, generațiile viitoare să afle adevărul despre ororile comunismului și să nu mai “viseze” nostalgic la “binefacerile” unui sistem pe care ei înșiși nu l-au trăit niciodată.
Lasă un răspuns