Cătălin NIȚESCU ■
Senatul României a aprobat luni – 26.05.2025 – un proiect de lege care stabilește că înființarea sau participarea la o organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și susținerea unui astfel de grup sub orice formă, reprezintă o infracțiune ce se sancționează cu pedeapsa cu închisoarea de la 3 până la 10 ani, precum și cu interzicerea unor drepturi de ocupare a funcțiilor publice
Inițiativa legislativă, propusă de deputatul minorităților Silviu Vexler, urmărește modificarea și completarea Ordonanței de Urgență nr. 31/2002, care reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și acțiunilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de infracțiuni precum genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război.
Această ordonanță a fost ulterior aprobată cu modificări prin Legea nr. 107/2006, împreună cu toate completările ulterioare. Proiectul mai prevede și ajustări ale Legii nr. 157/2018, care conține măsuri dedicate prevenirii și combaterii antisemitismului, conform Monitorului Oficial.
Pe hârtie, este un demers de normalitate. Într-o Românie membră UE și NATO, cu o istorie sângerândă în anii 30’–40’, e de bun-simț să ai o legislație clară împotriva cultului legionar, antisemitismului și violenței etnice.
Și atunci de ce tam-tamul de pe TikTok?
Călin, Codreanu și Codul Penal: o coincidență naționalist-suverană
Prin studiile filologice învățăm că atunci când cineva citează din Corneliu Zelea Codreanu la o oră de vârf, o face ori pentru impact, ori pentru că are ceva de demonstrat. Când acel „cineva” este Călin Georgescu, fost candidat la președinție (cu susținere de la AUR), aflat deja sub control judiciar pentru propagandă legionară, atunci nu mai e doar retorică – e strategie.
Pe data de 16.05.2025, cu două zile înainte de ziua alegerilor, într-o emisiune la Realitatea Plus, Dumnezeilă, împreună cu tânărul său protejat, a invocat valorile „Căpitanului” fără niciun pic de subtilitate, ca și cum am fi uitat cu toții contextul istoric, Codul Penal și vreo câteva decenii de condamnări europene ale fascismului.
Georgescu a citat cuvânt cu cuvânt din scrierile lui Corneliu Zelea Codreanu, Simion a dat din cap aprobator, amândoi promovând astfel idei considerate fasciste și legionare.
Dar de ce am fost surpinși? Ce nu înțeleg eu este supriza electoratului lucid, acest spectacol nu este de ieri, de astăzi. Hai să ne amintim.
Pe data de 21.02.2022 – Dumnezeilă a participat la un interviu la Antena 3 în calitate de președinte de onoare al partidului AUR – înainte de a avea contact direct cu Dumnezeu și cu blocul electoral – pe un fond și o situație politică similarăcu cea de astăzi
Aparent pentru un interviu, în realitate, pentru o lecție de istorie alternativă: despre sacrificiu, identitate națională și, da, despre Corneliu Zelea Codreanu, că tot nu mai era nimic altceva de spus într-un stat membru al UE.
A apărut la postul de televiziunepentru a-și apăra convingerile, spunând că Zelea Codreanu și Ion Antonescu au făcut ”și fapte bune”. Că ”față de martiri nu poate să aibă păreri” și că ”îngenunchează în fața poporului român”
“Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, suntem în 2022.”– referitor la perioada legionară
Cam așa a sunat justificarea dl. Călin Georgescu la momentul respectiv. Surprinzător că a trebuit să ajungă în atenția publică, prin înscrierea în turul 2 noiembrie 2024, pentru ca autoritățile să se autosesizeze în adevăratul sens. Acestui om i s-a permis candidatura pentru poziția de președinte?
Și atunci te întrebi: chiar e totul o întâmplare? E totul doar conspirația “sistemului”?
Ne reîntoarcem la zilele noastre și la proiectul recent aprobat de Senat. Cu 78 voturi „pentru”, 15 „împotrivă” și 25 de abțineri, voturile împotrivă sau “abținerile” vin din partea tuturor partidelor suveraniste: AUR, SOS România și POT. Iar justificarea a fost, în esență, aceeași retorică reciclată – că legea „restricționează libertatea de exprimare”, că e „ambalaj pentru cenzură” și că „încalcă dreptul la opinie”. De parcă opinia ar fi totuna cu instigarea la ură.
Mai grav decât votul în sine este contextul în care a venit. Într-o perioadă în care discursul extremist începe să redevină confortabil în spațiul public – nu doar la periferie, ci chiar din platourile unor televiziuni sau din fotoliile unor candidați la președinție – iar când parlamentul decide, justificat, să întărească tocmai bariera care ne mai ținea departe de trecutul întunecat, partidele “suveraniste” se abțin sau se opun.
Adică exact acele partide care susțin că apără „valorile naționale” și „identitatea românească”.
Dar ce înseamnă identitatea românească în accepțiunea acestor oameni? O colecție de mituri eroice, scoase dintr-o istorie rescrisă pentru a justifica resentimentele prezentului? O viziune în care Codreanu devine model, iar Holocaustul este relativizat?
Există aici o ipocrizie de fond, una care a prins rădăcini adânci. Ni se spune că e vorba despre „protejarea tradiției”, despre „demnitate națională”. Dar demnitatea cui, mai exact? A celor care au ars sinagogi, care au bătut evrei pe străzi, care au jurat credință Führerului? Asta vrem să restaurăm?
Să nu ne păcălim. Nu e vorba despre discursuri izolate. E vorba despre un teren pregătit cu atenție. Cu fiecare articol dintr-un site dubios, cu fiecare interviu „nefiltrat”, cu fiecare deputat care se preface că n-a înțeles întrebarea. Pas cu pas, ce era de neconceput devine „controversat”. Apoi „discutabil”. Apoi „acceptabil”.
Ce e trist e că asta nu se întâmplă în tăcere. Ci în complicitate.
Complicitatea celor care votează împotriva legilor care ar putea opri propagarea ideilor extremiste. Complicitatea celor care tac în fața acestor declarații. Complicitatea celor care au încurajat acest curent prin jocuri politice.
Și să nu uităm: Călin Georgescu nu e un personaj marginal. A fost validat în jocul politic de oameni cu influență. De partide parlamentare. De campanii electorale care au jucat la două capete: naționalismul electoral și tăcerea diplomatică.
Poate cel mai grav e că toate aceste lucruri trec aproape nevăzute. Societatea e obosită. Presa e sufocată. Iar cei care vorbesc despre aceste pericole sunt imediat catalogați drept „globaliști”, „soroșiști”, „dușmani ai poporului”.
Pericolul este real.
Alegerile au trecut, iar noi părem să ne fi culcat. Acei peste cinci milioane de votanți ai lui Simion și AUR nu au plecat din țară. Nu au dispărut. Nu au încetat să existe.
Încă sunt printre noi, încă mocnesc cu furie și spume legat de înfrângerea suferită. Încă ascultă cu interes tot ce le este dat pe TikTok de “eroii neamului”.
Iar terenul este în curs de pregătire pentru următorul ciclu electoral.
Ne-am dorit doar decență și bun simț. Dar în absența implicării, decența nu va fi suficientă. Când ni se garantează că doar prin lipsa susținerii față de popor, “vom regreta”. Că vom fi gestionați în mod “individual, nu în grup”. Atunci când “va veni și vremea voastră”.
Dacă nu suntem atenți, dacă nu tragem linie clară între ceea ce este acceptabil și ceea ce nu este, dacă nu combatem activ, ca societate, acest curent, s-ar putea să nu mai conteze cine câștigă alegerile următoare.
“Va veni și vremea voastră”. Da, a mai fost o vreme când cei care cereau decență erau etichetați trădători. Când istoria era selectivă. Când politica era o mașină de spălat conștiințe.
Sper că nu ne întoarcem acolo.
Lasă un răspuns