Manuel VLĂDUȚ ■
Nimeni pe această lume nu își dorește războiul. Acesta este plaga ce macină omenirea din vremuri imemoriale, deși toată istoria noastră este clădită pe un lung șir de războaie care au modelat structura popoarelor și națiunilor de-a lungul timpului…
Auzim astăzi voci ale unor oameni ce își zic patrioți și suveraniști, care declamă pacea cu orice preț – fie el acela al căderii fără luptă în brațele Rusiei – în contextul în care tăvălugul războiului din Ucraina riscă să ne înghită cu totul, ca stat și națiune, mai devreme sau mai târziu.
Sunt oameni care – de dragul păcii – ar da orice, chiar și libertatea pe care am obținut-o în 1989 cu prețul sângelui a sute de tineri, într-o amăgire perpetuă că așa ne va fi mai bine tuturor. Într-o cutumă mioritică, în care e preferată moartea fără luptă, deși dușmanul care ne suflă de secole în ceafă e binecunoscut, acești pacifiști sunt gata să calce pe orice urmă de mândrie și identitate națională dăruită cu jertfă de sânge de strămoși, doar pentru a-și digera în pace dumicatul otrăvit aruncat de cotropitorul rus.
Și istoria, de care puțini mai țin cont astăzi și pe care și mai puțini o învață în școli, e atât de plină de exemple a ce a însemnat protecția și pacea rusească pentru noi, românii…
Ce a însemnat protecția rusească cu adevărat, o poate spune Basarabia, parte a Moldovei lui Ștefan Vodă, când – la 1812, pica sub jugul rusesc sub pretextul frăției întru credința ortodoxă și a alungării turcilor musulmani. Ce a urmat după aceea, cu uciderile, prigoana și deportările boierimii și preoților români, cu strămutările de populație și înlocuirea ei cu ruși aduși din pustietatea Imperiului Țarist, o spun faptele scrise în istorie. Poate numai hazardul a făcut atunci ca și celelalte principate românești – Muntenia și Transilvania aflate sub suzeranitate otomană sau habsburgică, să nu cadă sub baionetele Rusiei invadatoare, care atacată fiind de Napoleon, s-a oprit pe Prut!
Ce a însemnat alianța cu rușii – spune din nou istoria la 1878, când doar la intervenția Occidentului și cu efortul diplomației românești, am reușit să ne obținem independența într-un război ruso-turc, unde fără sprijinul „junei armate române” Rusia ar fi fost învinsă. Și iar, cu greu am reușit și atunci să scăpăm de trupele ruse care nu se mai dădeau duse de pe teritoriul românesc.
Dar de departe, cel mai costisitor episod al istoriei noastre, a fost Epopeea Armatei Române în războiul purtat pe teritoriul Uniunii Sovietice, după ce într-un efort uriaș reușisem să ne luăm înapoi Basarabia cea ruptă din trupul țării de Stalin, în 1940.
Cu sacrificiul a sute de mii de ostași români, morți, dispăruți sau căzuți în prizonieratul rusesc, România a pierdut războiul dus alături de Germania pentru reîntregire.
Iar prețul a fost uriaș. Nicicând neamul românesc nu a suferit mai mult în urma unui război ca atunci, căci a urmat silnicia comunismului adus pe tancurile rusești, a urmat transformarea în esență a spiritului neamului nostru, cu toate plăgile și urmările de nereparat care se văd și astăzi în comportamentul și mentalitatea unora dintre noi…
Comunismul adus de ruși nu a fost decât o uriașă minciună ce a amăgit un popor întreg, un popor care se trăgea din cei ce strigaseră la Mărășești „Pe aici nu se trece!” și care căzuseră în luptă cu fața la inamic, în Basarabia, Cotul Donului, Oarba de Mureș sau Carei!
Astăzi, când istoria stă să se repete la fel ca în 1940 când România a fost ruptă în bucăți printr-un diktat hotărât de Stalin și Hitler, nu mai este vremea neutralității doar de dragul păcii… Să privim exemplul Poloniei, care după ce a fost desființată de două ori ca stat în istoria ei, nu mai stă cu mâinile în sân și se pregătește intens pentru ceea ce poate fi mai rău, din partea unei Rusii la fel de agresoare ca acum peste 80 de ani!
Spun că istoria stă să se repete pentru că de fapt, situația e la fel de gravă ca în 1944… Suntem în Mileniul 3, anul 2025 și România riscă să ajungă iar în sfera de influență a Rusiei, vrând-nevrând. Atunci în 1944, a fost dată pe tavă lui Stalin de către Churchill; astăzi, poate fi servită lui Putin de către Trump, președintele SUA – partenerul nostru strategic!
Când Putin cerea la începutul războiului din Ucraina, retragerea trupelor NATO din România, ne simțeam în siguranță, căci NATO eram și noi! Desigur, la cea vreme nimeni nu-l lua în calcul pe Donald Trump, devenit între timp lacheul rușilor…
Drumul nostru nu poate fi decât alături de Europa, sau deloc! Singura diferență între 1944 și ziua de azi, este o Europă puternică, o Uniune Europeană puternic înarmată și net superioară economic Rusiei, care abia mai respiră sub efortul războiului dus în Ucraina. Putin se teme de Europa și va face tot ce îi stă în putere să o slăbească și să o saboteze, prin metode de război hibrid și ingerințe în alegeri sau orice alte treburi interne.
Este timpul unei Armate Europene! Este timpul Statelor Unite ale Europei.
Cine dorește pacea, să se pregătescă pentru război! “SI VIS PACEM PARA BELLUM!”
Lasă un răspuns