Manuel VLĂDUȚ■
“Statul sunt eu!” – Ludovic al XIV, Regele Franței.
„Legea sunt eu!”, – Astfel se pot traduce acțiunile în forță ale președintelui Americii – Donald Trump, de la începutul mandatului său pînă acum, culminând cu inițierea negocierilor de pace în Ucraina – discutând peste capul tuturor direct cu Vladimir Putin, soarta națiunii ucrainene și implicit a întregii Europe de Est.
Ziua de 12 februarie 2025 va rămâne probabil în istorie, ca ziua în care însuși Dreptul Internațional și tratatele încheiate între state, inclusiv acordul internațional de la Helsinki din 1975, s-au prăbușit.
Actul final de la Helsinki , ce conține obligațiile politice ale celor 35 de state semnatare (printre care și SUA și URSS) împărţite în trei mari categorii: probleme privind aspectele politico-militare ale securităţii în Europa; cooperarea în domeniul economic, tehnico-ştiinţific şi al mediului înconjurător şi cooperarea în domeniul umanitar şi alte arii, este acordul care stă la baza înființării OSCE/CSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa).
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), cea mai mare organizaţie regională de securitate ce acoperă aria geografică de la Vancouver la Vladivostok, reprezintă un for pentru dialogul politic la nivel înalt asupra unei game largi de aspecte privind securitatea şi un instrument regional pentru avertizare timpurie, prevenirea conflictelor, managementul crizelor şi reabilitarea post-conflict.
Afirmația lui Trump, că Ucraina trebuie să renunțe la teritoriile ocupate de Rusia, pentru o pace durabilă – făcută ințial prin vocea secretarului său de stat Marco Rubio , nu doar că șterge dintr-un condei sacrificiul a sute de mii de soldați ucraineni, în efortul uriaș de apărare a patriei lor, ci pune în pericol securitatea statelor de graniță ale Uniunii Europene, chiar a întregii Europe și a lumii, pentru că – nu-i așa? – de acum încolo, oricine rupe hălci din teritoriul altor țări, poate rămâne liniștit acolo, căci o pace clădită pe trupul schilodit al Ucrainei, crează un precedent periculos!
Cine ar mai putea fi obligat de acum încolo să respecte orice regulă a Dreptului Internațional? Cum se mai poate justifica hotărârea Tribunalului Penal Internațional în legătură cu crimele de război din Ucraina, când Trump îl invită deschis la negocieri în SUA pe Vladimir Putin, declaratul criminal de război? Cum rămâne cu lozinca arhicunoscută a Americii – “Noi nu negociem cu teroriștii?”
Și nu în ultimul rând, care va fi soarta României, cea aflată pe granița de est a Uniunii Europene și a NATO, în fața pretențiilor Rusiei?
Momentul apropiat al întâlnirii Trump – Putin din Arabia Saudită , seamănă de departe cu cel de la Ialta, unde România a fost tranzacționată de Stalin, Churcill și Roosvelt, pe o bucată de șervețel – dacă în negocierile lor, Ucraina și Uniunea Europeană nu sunt incluse!
Negocierile cu mize mari, care pot decide viitorul Europei de Est, trebuie să includă Ucraina, au avertizat miercuri diplomați europeni de top, după ce președintele american Donald Trump și liderul rus Vladimir Putin au convenit „începerea imediată a negocierilor” de pace, scrie Politico .
Altfel, ce încredere mai putem avea în America lui Trump, cel care amenințând ieri cu anexarea Groenlandei și preluarea Fâșiei Gaza, este gata să cedeze o bucată de Ucraina și implicit a Europei de Est, de dragul concilierii cu “bunul său prieten” Putin, sub pretextul păcii?
De azi înainte, nu vom mai putea vorbi despre Forța Dreptului, ci doar despre Dreptul Forței! Sloganul va fi: ,,Vrei pace cu Rusia? Cedează teritorii!,,. Iar România, are destule astfel de experiențe cu marile imperii de odinioară din jurul său, dar mai ales cu Rusia, Goliatul de la Răsărit…
Trăim zilele în care se pare că nimic și nimeni nu mai poate garanta securitatea propriilor granițe. Dacă până mai ieri ne puteam culca pe-o ureche, că ne va apăra NATO, fără ca noi să facem mare lucru, realitatea sumbră de azi ne spune că doar o armată puternică, bine înzestrată, bine instruită, echipată și înarmată, poate descuraja un potențial inamic. Și nu în ultimul rând, garanția securității noastre și a fragilei noastre democrații, este DOAR continuarea parcursului nostru european și euro-atlantic.
Vremea Dreptului a trecut! Azi, este rândul forței. Dumnezeu să binecuvânteze și să apere România!
Lasă un răspuns