
Manuel VLĂDUȚ ■
“Trebuie să folosim orice șiretlic, truc, perfidie, ilegalitate, minciună. Regula de bază este de a speculatot timpul conflictele de interese dintre statele capitaliste.” – Vladimir Ilici Lenin
Așa au făcut permanent, comuniștii. La fel au făcut și urmașii lor, cei care fac totul și cu orice preț, pentru a creea din nou Imperiul Rus. Doar că învățăturile lui Ilici au căpătat cu totul alte dimensiuni, după zeci de ani de experimentări de succes aplicate statelor membre ale Uniunii Sovietice sau statelor aflate sub malefica umbră a blocului sovietic… Astăzi, aceste învățături se numesc război asimetric și război hibrid!
Și iată că după experimentele numite Georgia, Kazahstan, Ucraina – unele, soldate cu „operațiuni militare speciale” – a venit rândul României. Ingerințele Rusiei în procesul electoral și alegerilor prezidențiale prin agresiune cibernetică, în scop de a favoriza candidatul favorabil Moscovei, sunt devoalate de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) documentat, desecretizat, cu subiect și predicat. Rezultatul, decizia Curții Constituționale a României (CCR) de anularea a alegerilor prezidențiale și reluarea scrutinului de la zero. Concret – un act fără precedent în istoria României și al oricărui stat membru al Uniunii Europene.
Se pun însă, o serie de întrebări legitime:
- De ce Curtea Constituțională a anulat în ultimul ceas primul scrutin al acestor alegeri, pe care le-a validat printr-o hotărâre precedentă, în data de 2 decembrie?
- De ce instituțiile abilitate, respectiv – Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) Biroul Electoral Central (BEC) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), au raportat inițial că nu au fost înregistrate fraude electorale sau probleme majore pe timpul primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, în condițiile în care se pare că informațiile desecretizate recent, existau de mult mai mult timp?
- Dacă aceste informații au existat și au fost puse la dispoziție de către Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE) sau Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), instituțiilor beneficiare, respectiv – Președinție, Parlamentul României (prin comisiile abilitate), Primul Ministru al Guvernului României, de ce aceste instituții nu au luat măsurile impuse în timp util și au așteptat să curgă evenimente, timp prețios și în definitiv dezinformare, punând astfel în pericol democrația și însăși existența Statului de Drept?
- De ce a trebuit ca aceste informații să fie desecretizate în ultimul moment, pentru a putea fi luate măsurile impuse de lege de către Parchetul General care s-a autosesizat doar în urma apariției acestor informații, când ele erau cunoscute de mult timp de către cei în drept să le cunoască?
- Câtă credibilitate mai poate avea o instanță precum Curtea Constituțională, numită în definitiv – politic, despre care este cunoscut că a luat decizii controversate, precum anularea votului popular de demitere a președintelui României – Traian Băsescu, anularea referendumului prin care s-a votat reducerea numărului de parlamentari sau foarte recent, validarea primului scrutin electoral din data de 24 noiembrie 2024, urmată de anularea sa?
- De ce Curtea Constituțională a României a decis interzicerea candidaturii la funcția de președinte al României a Dianei Șoșoacă, pentru comportament și declarații asemănătoare celui care a ajuns prin mijloace cel puțin suspecte, dacă nu chiar ilegale – Călin Georgescu, în preferințele electorale ale românilor, în timp ce pe acesta – nu l-a exclus după aceleași criterii?
- De ce declasificarea informațiilor cu privire la sprijinirea ilegală din afara României a campaniei lui Călin Georgescu, a fost făcută doar la solicitarea insistentă a unui grup de organizații non-guvernamentale, și nu prin decizia transparentă și obligatorie a decidenților îndrituiți în mod constituțional – Președinte sau Primul Ministru?
- De ce Președintele României nu a luat nici o poziție oficială până în seara zilei de 6 decembrie, față de atacurile hibride fără precedent ale uni stat străin – Rusia, asupra procesului electoral?
Răspunsul la aceste întrebări este așteptat de întreaga națiune română. O națiune în sufletul căreia s-a sădit o neîncredere permanentă, hrănită constant de aroganța, neputința și greșelile repetate ale guvernelor ultimilor ani, care au condus la sărăcire și exodul spre Vest fără precedent – ca în vreme de război – a milioane de români.
În aceste zile, s-a dovedit cât de fragilă este democrația în România și cât de ușor sunt de penetrat instituțiile românești, cât de ușor pot fi oamenii întorși cu fața spre un Guru apărut de nicăieri – fie el rusofil până în măduva oaselor!
Și se mai pune o ultimă întrebare: este România cu adevărat un stat eșuat în urma acestor evenimente fără precedent în istoria noastră? Sau vom reuși să ne redresăm onorabil și să ne spălăm obrazul în fața democrațiilor europene care privesc spre noi cu îndreptățită îngrijorare?
Zilele ce vor urma, vor da răspunsul întrebării „încotro ne îndreptăm”? Spre Occidentul Colectiv sau spre haosul provocat de inamicul de la miază-noapte?
Lasă un răspuns