Manuel VLĂDUȚ■ Analiză RonduldeNoapte.ro
În ultimii ani, unul dintre cele mai puțin discutate efecte ale războiului hibrid purtat de Federația Rusă împotriva României și a statelor NATO nu se manifestă pe câmpul de luptă, ci în spațiul virtual, în grupurile de discuții și în comunitățile formate din rezerviști militari.
Acolo, pe fondul unor nemulțumiri reale și legitime, propaganda rusă găsește un teren fertil pentru a semăna neîncredere, resentiment și ostilitate față de instituțiile statului român și față de partenerii occidentali.
Fenomenul este cu atât mai periculos cu cât nu pornește de la minciuni evidente, ci de la probleme reale, ignorate ani la rând de clasa politică.
- O categorie socială abandonată
Rezerviștii militari reprezintă una dintre categoriile profesionale care au acumulat cele mai multe frustrări în ultimul deceniu.
Pensiile militare au ajuns să prezinte diferențe greu de explicat între persoane care au avut aceleași grade, aceleași funcții și vechimi similare. În paralel, lipsa indexării corespunzătoare a pensiilor, în contextul inflației accelerate, a erodat constant puterea de cumpărare a celor care și-au petrecut viața în slujba statului.
Mai grav, numeroși rezerviști au ajuns să perceapă că sunt tratați ca o problemă bugetară și nu ca o resursă strategică a națiunii.
În timp ce politicienii invocă frecvent patriotismul și sacrificiul militarilor în discursurile oficiale, mulți dintre cei trecuți în rezervă au sentimentul că statul și-a amintit de ei doar atunci când a fost nevoie să le limiteze drepturile sau să le folosească imaginea în campanii electorale.
Această ruptură de încredere reprezintă prima breșă exploatată de propaganda adversă.
- Propaganda nu creează nemulțumiri. Le exploatează
O greșeală frecventă este aceea de a considera că propaganda rusă „spală creiere”. În realitate, operațiunile informaționale moderne funcționează diferit. Ele identifică frustrări existente și le amplifică până la transformarea lor într-o ostilitate generalizată față de stat.
Mesajele sunt simple:
„România nu vă respectă.” „NATO vă folosește și apoi vă abandonează.”
„Occidentul a distrus armata.”
„Pe vremea comunismului exista disciplină și respect.”
„Rusia nu este dușmanul vostru.”
Aceste teme sunt repetate obsesiv pe rețele sociale, forumuri, grupuri de rezerviști și platforme video, fiind preluate apoi de influenceri, politicieni extremiști și diverse publicații obscure.
Scopul nu este convingerea tuturor. Este suficientă radicalizarea unei părți a publicului pentru a produce neîncredere și dezbinare.
- Moștenirea educației pro-sovietice
Există însă și o vulnerabilitate istorică pe care România nu a reușit niciodată să o corecteze complet. Generațiile de cadre militare formate înainte de 1989 au fost educate într-un sistem profund influențat de doctrina sovietică.
Deși România lui Ceaușescu a avut o anumită autonomie față de Moscova, structura de comandă, literatura militară, modelele tactice și o mare parte a culturii organizaționale proveneau din spațiul sovietic. Pentru mulți ofițeri și subofițeri, Uniunea Sovietică era prezentată drept principalul garant al păcii mondiale, iar Occidentul drept sursa tuturor amenințărilor.
După 1989, schimbarea doctrinară s-a produs relativ rapid la nivel instituțional, însă mentalitățile nu se schimbă prin decret. Mai mult, o parte dintre militarii care au activat în anii ’90 și începutul anilor 2000 au fost instruiți de cadre formate în vechiul sistem.
Astfel, anumite reflexe culturale și percepții geopolitice au continuat să existe, chiar dacă România devenise membră NATO.
În acest context, mesajele propagandistice venite dinspre Moscova găsesc uneori un teren familiar, activând nostalgii, percepții și reflexe formate cu decenii în urmă.
- De la rezervist nemulțumit la vector involuntar de influență
Cea mai mare victorie a propagandei ruse nu este transformarea unui rezervist român într-un susținător al Kremlinului.Este transformarea acestuia într-un multiplicator involuntar al mesajelor care slăbesc coeziunea națională.
Un om nemulțumit, care se simte abandonat și umilit, devine mai receptiv la explicații simple pentru probleme complexe.
Astfel apar narațiuni precum:
„România este o colonie.”
„NATO ne împinge în război.”
„Occidentul ne fură resursele.”
„Rusia este provocată.”
„Ucraina este de vină pentru conflict.”
În majoritatea cazurilor, cei care distribuie astfel de mesaje nu se consideră pro-ruși. Ei cred că apără interesele României. Tocmai de aceea fenomenul este atât de dificil de combătut.
- O problemă de securitate națională ignorată
În timp ce România investește miliarde în avioane F-16, sisteme Patriot și modernizarea armatei, o parte semnificativă a rezerviștilor se simte exclusă din orice strategie națională.
Această situație creează o vulnerabilitate pe care adversarii României o exploatează cu eficiență.
Rezerviștii reprezintă o componentă esențială a capacității de apărare a unei țări. Ei dețin experiență, expertiză și influență în comunitățile din care provin. Atunci când această categorie socială își pierde încrederea în instituțiile statului, efectele depășesc cu mult problema pensiilor. Ele devin o problemă de securitate națională.
- Concluzie
Propaganda rusă nu a creat nemulțumirile rezerviștilor români. Acestea au fost generate de ani de decizii politice incoerente, de inechități în sistemul pensiilor militare și de sentimentul tot mai accentuat de abandon.
Moscova a făcut doar ceea ce face de decenii: a identificat o fisură și a încercat să o transforme într-o ruptură.
Combaterea acestui fenomen nu se poate realiza exclusiv prin servicii de informații, campanii de comunicare sau combaterea dezinformării online.
Soluția reală începe prin reconstruirea încrederii dintre stat și cei care au purtat uniforma militară.
Pentru că un rezervist respectat și tratat echitabil este mult mai greu de manipulat decât unul care se simte uitat, umilit și abandonat.
Iar în războaiele hibride ale secolului XXI, încrederea cetățenilor în propriul stat valorează uneori mai mult decât orice sistem de armament!
Lasă un răspuns