Manuel VLĂDUȚ■
România traversează una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă a sectorului energetic. În ciuda faptului că dispune de resurse importante de gaze naturale, cărbune, hidroenergie, energie nucleară și un potențial remarcabil pentru energia solară și eoliană, țara a ajuns, în numeroase intervale, să importe energie electrică la prețuri ridicate. Această situație nu este rezultatul unei singure crize, ci al deceniilor de decizii politice greșite, al corupției, al lipsei investițiilor și al unei administrații incapabile să gândească strategic.
- România – din exportator în importator
În urmă cu două decenii, România era considerată unul dintre cei mai importanți producători de energie din Europa de Sud-Est. Astăzi, sistemul energetic național este vulnerabil la secetă, la variațiile producției regenerabile și la fluctuațiile pieței europene.
Numeroase capacități de producție au fost închise fără a fi înlocuite la timp cu altele noi. În multe cazuri, investițiile promise au rămas doar pe hârtie, în timp ce miliarde de euro s-au pierdut în contracte întârziate, licitații contestate sau proiecte abandonate.
- Corupția și incompetența – factorii invizibili ai facturilor uriașe
Energia a reprezentat, timp de decenii, unul dintre cele mai politizate domenii ale economiei românești.
Schimbările frecvente ale conducerii companiilor de stat, numirile pe criterii politice, contractele preferențiale și lipsa răspunderii administrative au întârziat modernizarea infrastructurii energetice.
În loc să existe un plan național pe termen lung, fiecare guvern a modificat prioritățile predecesorului, blocând proiecte importante și pierzând timp prețios.
Consecințele sunt evidente: centrale îmbătrânite, rețele insuficient modernizate și o capacitate redusă de a răspunde consumului în perioadele critice.
- Energia solară și stocarea – oportunitatea ratată
În ultimii ani, costurile panourilor fotovoltaice și ale bateriilor de stocare au scăzut spectaculos la nivel mondial.
Dacă România ar fi început încă din urmă cu un deceniu un program național de investiții în parcuri fotovoltaice și în sisteme de stocare cu baterii, efectele ar fi fost majore.
În zilele însorite, energia produsă ar fi putut acoperi o parte importantă din consumul intern, iar surplusul ar fi fost stocat și utilizat seara sau în perioadele cu cerere ridicată.
Acest lucru ar fi redus importurile, ar fi limitat variațiile de preț și ar fi crescut independența energetică.
Mai mult, investițiile ar fi atras industrie, locuri de muncă și dezvoltarea unei piețe locale pentru echipamente energetice.
- Cărbunele – între obiective climatice și securitate energetică
Închiderea accelerată a unor termocentrale pe cărbune a fost justificată prin obiectivele europene de reducere a emisiilor de carbon.
Totuși, numeroși specialiști au atras atenția că eliminarea unor capacități stabile de producție trebuie realizată numai după punerea în funcțiune a unor alternative capabile să asigure aceeași siguranță în alimentare.
Menținerea temporară în funcțiune a unor termocentrale modernizate, cu tehnologii mai eficiente și mai puțin poluante, ar fi oferit României o rezervă strategică importantă în perioadele de secetă, de lipsă a vântului sau de consum ridicat.
În multe state europene, centrale pe cărbune au fost păstrate în rezervă tocmai din motive de securitate energetică.
- Un mix energetic echilibrat
Experiența ultimilor ani demonstrează că nici energia regenerabilă, nici combustibilii fosili nu pot reprezenta singura soluție.
România are nevoie de un mix energetic bazat pe:
– dezvoltarea accelerată a energiei fotovoltaice și eoliene;
– sisteme moderne de stocare a energiei;
– finalizarea noilor reactoare nucleare și a reactoarelor modulare, dacă acestea se vor dovedi viabile economic și tehnic;
– modernizarea rețelelor electrice;
– utilizarea responsabilă a gazelor naturale;
– menținerea unor capacități convenționale de rezervă până la existența unor alternative suficiente.
- Lecția ultimilor ani
Criza energetică nu este doar rezultatul războiului din Ucraina sau al fluctuațiilor piețelor internaționale. Ea reflectă și efectele deceniilor în care investițiile au fost amânate, strategiile schimbate după fiecare ciclu electoral, iar interesul politic a prevalat adesea asupra interesului național.
România dispune încă de resursele necesare pentru a redeveni unul dintre liderii energetici ai regiunii. Însă acest obiectiv nu poate fi atins fără profesionalizarea managementului companiilor energetice, combaterea corupției, stabilitate legislativă și investiții coerente pe termen lung.
În domeniul energiei, fiecare an pierdut se traduce în miliarde de lei plătite în plus de populație și economie. Iar cea mai scumpă energie rămâne, de cele mai multe ori, energia pe care nu ai produs-o atunci când ai avut posibilitatea.
Lasă un răspuns