Manuel VLĂDUȚ■ RonduldeNoapte.ro | ANALIZĂ
Sunt momente în istorie în care propaganda devine atât de insistentă, încât simpla prezentare a documentelor este suficientă pentru a o demonta.
Un asemenea moment îl oferă declarațiile ambasadorului Federației Ruse la București, Vladimir Lipaev, care susține că prezentarea perioadei postbelice din România prin prisma „ocupației sovietice” ar reprezenta un „mit”.
La ceremonia organizată la Iași, ambasadorul rus a afirmat că Armata Roșie ar fi „eliberat” România și a mers chiar mai departe, susținând că, în urma acestei pretinse ocupații, România și-ar fi mărit teritoriul cu o treime, prin revenirea Transilvaniei de Nord între hotarele de la 1918.
Problema Kremlinului este că între propaganda sovietică și documentele istorice există o prăpastie.
România a ieșit singură din alianța cu Hitler la 23 august 1944
În primul rând trebuie stabilit un fapt fundamental.
La 23 august 1944, România nu a fost scoasă din alianța cu Hitler printr-o lovitură politică organizată de Moscova.
Regele Mihai și forțele politice românești l-au înlăturat pe mareșalul Ion Antonescu, iar România a încetat războiul împotriva Aliaților și a trecut ulterior la luptă împotriva Germaniei naziste.
Sursele istorice internaționale consemnează explicit schimbarea taberei de către România la 23 august. United States Holocaust Memorial Museum notează că, după înlăturarea lui Antonescu, România a schimbat tabăra, iar trupele române au luptat alături de cele sovietice până la sfârșitul războiului.
Iar Convenția de Armistițiu semnată la Moscova la 12 septembrie 1944 consemnează că, începând cu 24 august 1944, ora 4:00, România încetase operațiunile militare împotriva URSS, rupsese relațiile cu Germania și intrase în război împotriva Germaniei și Ungariei.
România avea să plătească această întoarcere a armelor cu sângele propriilor militari, luptând până în Cehoslovacia.
Numai că „aliatul” sovietic avea alte planuri pentru România.
Eliberare? Sau schimbarea unei dictaturi cu alta?
Aici începe partea pe care propaganda Moscovei preferă să o treacă sub tăcere.
Prezența Armatei Roșii nu s-a încheiat odată cu alungarea trupelor germane.
Puterea militară sovietică a devenit instrumentul prin care România a fost împinsă treptat spre sovietizare și comunizare.
United States Holocaust Memorial Museum sintetizează fără echivoc ceea ce ambasadorul rus numește astăzi „mit”: trupele sovietice de ocupație i-au sprijinit pe comuniștii locali în instaurarea dictaturilor comuniste în România și Bulgaria.
Procesul nu s-a produs într-o singură noapte.
A urmat guvernul Petru Groza, instalat în martie 1945, apoi eliminarea progresivă a opoziției politice, falsificarea mecanismelor democratice, represiunea și, în final, abdicarea forțată a Regelui Mihai la 30 decembrie 1947.
Un raport al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România descrie perioada de după înlăturarea lui Antonescu drept una în care aparenta „democratizare” s-a transformat rapid în sovietizare și comunizare, proces accelerat după instalarea guvernului Groza.
Așadar, România a scăpat de dictatura antonesciană și de alianța cu Germania nazistă, dar nu și-a recâștigat libertatea politică.
În locul dominației Germaniei naziste a venit controlul sovietic, iar din acesta s-a născut regimul comunist care avea să țină România captivă timp de peste patru decenii.
Acesta nu este un „mit”.
Este istorie.
Dar Basarabia, domnule ambasador?
Și aici ajungem la partea cea mai incomodă pentru discursul Moscovei.
Dacă Uniunea Sovietică a fost marele „eliberator” al României, atunci cine a rupt Basarabia din România?
Răspunsul se află chiar în documentele Pactului Ribbentrop–Molotov.
La 23 august 1939, exact cu cinci ani înaintea actului de la București din 23 august 1944, Germania lui Hitler și Uniunea Sovietică a lui Stalin semnau pactul de neagresiune însoțit de protocolul secret prin care Europa de Est era împărțită în sfere de influență.
În urma acestei înțelegeri dintre cele două dictaturi totalitare, URSS a adresat României ultimatumurile din 26 și 27 iunie 1940, iar la 28 iunie a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.
Parlamentul României avea să descrie oficial, în Declarația din 24 iunie 1991, ocuparea acestor teritorii drept consecință directă a înțelegerilor secrete Stalin–Hitler și o încălcare brutală a suveranității, independenței și integrității teritoriale a României.
Cu alte cuvinte, înainte ca Moscova să pretindă că ne-a „eliberat” în 1944, tot Moscova, în înțelegere cu Berlinul nazist, contribuise decisiv la mutilarea teritorială a României în 1940.
Un pact declarat nul chiar de URSS
Există însă un detaliu pe care propaganda rusă contemporană îl amintește mult mai rar.
Însăși Uniunea Sovietică a condamnat protocolul secret.
La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din URSS a condamnat semnarea protocolului adițional secret și a celorlalte înțelegeri secrete cu Germania și a stabilit că acestea erau lipsite de temei și valabilitate juridică din momentul semnării lor.
Documentul este invocat expres în Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991.
Iar Parlamentul României a mers mai departe și a declarat:
Pactul Ribbentrop–Molotov este „ab initio nul și neavenit”.
Prin aceeași declarație, Parlamentul a considerat consecințe directe ale înțelegerilor secrete ultimatumurile sovietice din 26 și 27 iunie și ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța la 28 iunie 1940.
În noiembrie 1991, Parlamentul României avea să reafirme explicit că Pactul fusese declarat nul și neavenit ab initio de URSS la 24 decembrie 1989 și de Parlamentul României la 24 iunie 1991.
Aceasta este diferența fundamentală dintre propagandă și document.
Transilvania de Nord nu a fost un „cadou” făcut României de Stalin
Afirmația ambasadorului rus potrivit căreia Uniunea Sovietică ar fi „restituit” României Transilvania trebuie, la rândul ei, pusă în context.
Transilvania de Nord fusese smulsă României în 1940 prin Dictatul de la Viena, impus de Germania nazistă și Italia fascistă.
România a participat însă militar, după 23 august 1944, la eliberarea Transilvaniei de Nord și apoi la războiul împotriva Axei.
Chiar Convenția de Armistițiu vorbea despre participarea României la război alături de Aliați, împotriva Germaniei și Ungariei, „cu scopul de a restaura independența și suveranitatea României”.
Prin urmare, reducerea revenirii Transilvaniei de Nord la un presupus act de generozitate sovietică înseamnă ștergerea din ecuație atât a contextului diplomatic aliat, cât și a contribuției militare și sacrificiului Armatei Române.
Și mai există o contradicție evidentă.
Dacă Moscova revendică meritul „restituirii” Transilvaniei, de ce evită să vorbească despre Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ocupate de URSS în urma ultimatumului din 1940 și păstrate în interiorul granițelor sovietice după război?
USHMM consemnează că, după război, sovieticii au reanexat Basarabia și nordul Bucovinei.
Aceasta este cealaltă jumătate a poveștii pe care discursul ambasadorului rus o lasă în umbră.
23 august: România s-a desprins de Hitler. Stalin a profitat
Adevărul istoric nu trebuie cosmetizat pentru nimeni.
România lui Ion Antonescu a fost aliată cu Germania nazistă, a participat la războiul împotriva Uniunii Sovietice și poartă responsabilități grave pentru Holocaust și pentru crimele comise în teritoriile administrate sau ocupate în timpul războiului. Aceste realități nu trebuie negate sau minimalizate.
Dar recunoașterea crimelor unui regim nu presupune falsificarea crimelor altuia.
Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă au semnat împreună Pactul Ribbentrop–Molotov și au împărțit prin protocolul său secret sfere de influență în Europa de Est.
România a pierdut Basarabia în contextul direct creat de această înțelegere.
România s-a desprins de Hitler la 23 august 1944.
Armata Română a luptat apoi împotriva Germaniei naziste.
Iar prezența militară și dominația politică sovietică au creat condițiile în care comuniștii au confiscat statul român și au instaurat o dictatură ce avea să dureze până în decembrie 1989.
De aceea, atunci când reprezentanții Moscovei vorbesc astăzi despre „mitul ocupației sovietice”, problema nu este memoria românilor.
Problema este memoria selectivă a Kremlinului.
Pentru că eliberarea de Hitler nu i-a adus României libertatea.
A adus-o sub dominația unei alte puteri totalitare.
Iar Basarabia rămâne mărturia istorică cea mai dureroasă a înțelegerii dintre Hitler și Stalin: un pact ale cărui protocoale secrete au fost condamnate chiar de URSS și considerate lipsite de valabilitate juridică din momentul semnării, iar de Parlamentul României declarate „ab initio nule și neavenite”.
Surse principale:
https://www.stiripesurse.ro/ambasada-rusia-reactie_3914607:; Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop–Molotov; Declarația Parlamentului din 28 noiembrie 1991; Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944; United States Holocaust Memorial Museum.Declarația oficială a Parlamentului României din 24 iunie 1991: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/35384
Lasă un răspuns