Donald, să ne pupi în cwr!…

Manuel VLĂDUȚ ■

Donald, infatuatul măscărici planetar, a pus lumea pe jar cu jocul lui de-a taxele vamale. Într-o alba-neagra perpetuă, se joacă cu economiile mondiale și cu nervii noștri impunând sau amânând de la o zi la alta taxe aberante, menite se pare doar să-i hrănească meschinul orgoliu de copil de miliardar de bani-gata, căci efectele acestui joc murdar numai în avantajul Americii, se pare că nu sunt!

Ieri, 9 aprilie, a pus capacul pe oala deja în clocot, după ce a amenințat imbecil tot mapamondul cu obsesivele-i taxe, menite să facă „America Great Again”… Rezultatul fiind total invers – ridicând bogătanii americani împotriva sa și făcându-i pe aceștia să-i solicite amenințător amânarea aplicării taxelor vamale cu 90 de zile, Trump-etistul s-a conformat cuminte întocmai, nu înainte de a afirma public „pe sticlă” că lumea se înghesuie să-l pupe în cur , pentru a obține reduceri de taxe și facilități comerciale.

Tipul, în megalomania lui, ori e nebun ori pur și simplu nerușinat… sau ambele la un loc!

Lăsând la o parte încercările diplomatice ale europenilor și ale Chinei (taxată pentru că e „obraznică”!) de a negocia omenește cu satrapul decrepit de la Casa Albă, aflăm în final și că diliul portocaliu s-a hotărât oficial să-și retragă o parte din trupele militare din Europa de Est.

Ce NATO? Ce Parteneriat Strategic? Omul joacă un șah de prost gust și de asemenea periculos, cu harta Lumii, făcând în același timp și jocul lui Putin, care de mult timp insistă ca estul Europei să revină la pozițiile din 1997, adică fără NATO.

În ceea ce ne privește, desigur că situația nu e deloc îmbucurătoare, nefiind ca țară – în poziții optime de negociere în ceea ce privește securitatea națională. Poate doar, dacă așa cum a dovedit că „știe” să facă afaceri cu minerale rare în Ucraina, nu o avea Cap de Portocală pretenția să-i cedăm pe termen lung (și fără garanții de securitate reale) niscai resurse minerale românești, cine știe?

Și totuși, merită să punctez câteva aspecte menite să ne liniștească întrucâtva cu privire la mioriticul „vis american”:

• I-au așteptat bunicii noștri pe americani, după Al Doilea Război Mondial, ca pe sfintele moaște și, deși aceștia ne-au lăsat la mâna lui Churchill și Stalin, am supraviețuit și fără sprijinul lor până-n ziua de azi;
• Economia și democrația noastră au funcționat cu sprijinul Uniunii Europene, care și-a adus un real aport financiar în dezvoltarea țării noastre, prin banii pompați de fondurile europene, nu de America cea Măreață, și prin comerțul făcut in interiorul UE, în special;
• Bunurile de larg consum americane sunt nesemnificative pe piața românească; nu se înghesuie lumea la consumul de Bourbon, ci mai degrabă de wiskey scoțian sau irlandez… și mai ales de țuică autohtonă. Deci nu vom fi nevoiți să cumpărăm produse americane scumpe din supermarket, căci nu prea sunt! Cât despre mașinile americane, cine le cumpără lor în România, motoarele de 5-6000 de cm³?
• Comerțul nostru este mult mai strâns legat de țările Uniunii Europene, decât de America, în afara câtorva mari firme producătoare de oțel sau alte componente… Până la urmă, ca membri ai UE, va trebui să respectăm politica Uniunii din care facem parte;
• Dacă tot își va retrage Donald trupele de pe la noi din ogradă, s-o facă liniștit; Franța abia așteptă să le înlocuiască și să-și arate disponibilitatea ca forță militară în regiune, fiind deja Națiune Cadru în grupul de luptă NATO din România;
• Armamentul și tehnologia americană nu sunt de neînlocuit; există avioane Miraje sau Eurofighter versus F-16 sau F-35; tancuri Leopard, Challenger sau Leclerc versus Abrams, sisteme de rachete antiaeriene Mamba versus Patriot, chiar și umbrelă nucleară franceză și britanică, versus cea americană…
• Cât despre vizele americane… nu cred că tot românul de rând se înghesuia să meargă prin America; așa că vom continua să ne facem vacanțele prin Grecia, Turcia, Spania sau Italia, ori prin munții noștri carpatini;

Nu că nu am avea nevoie de America… Pentru noi, majoritatea, America va rămâne o destinație de suflet, dar deocamdată doar un vis, așa cum a fost decenii întregi! America nu e Trump, cum nici Trump nu este America!

Și până când „visul american” se va transforma în realitatea așteptată de toți de atâta timp, răspunzând Marelui Alb pe același ton și cu aceleași vorbe, din toate aceste motive enumerate mai sus, îl invit „cu respect”:

„Donald, să ne pupi în cur!”

(N.R. Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!)