Manuel VLĂDUȚ■
Urmăream deunăzi, celebra secvență din Moromeții, în care sfătoșii țărani Moromete, Cocoșilă și Țugurlan, se contrazic și sunt gata să se ia la bătaie pe tema politicii românești de atunci…
Celebra replică” „Ți-ai dracu’ cu liberalii și țărăniștii voștri!” – aruncată din vârful mucului de țigară de Cocoșilă, e valabilă și astăzi, doar partidele sunt puțin altele; proștii în schimb – ca cei adunați în „Poiana lui Iocan” să facă politică pe marginea șanțului, au rămas aceiași!
„Proștii” cei mulți suntem chiar noi… și dacă aș face un comentariu mai larg pe marginea cărții lui Theodor Paleologu – „Ce ne facem cu atâția proști?”, aș zice că suntem fără ieșire (ca de altfel mereu de-a lungul istoriei), căci proștii hotărăsc mereu pentru toți, ei, cei „mulți da’ culți”, conform zicerii latine: „Vox populi, vox Dei!”…
Ce ne rămâne de făcut? Domnul Paleologu ne-a dat în cartea sa mai multe soluții la întrebarea „Ce ne facem cu atâția proști?”.
A venit, de pildă, cu soluția stoică, de a rezista cu demnitate în fața proștilor și a prostiei…
A venit și cu soluția cinică, de rezistență înverșunată și agresivă împotriva acesteia.
A propus inclusiv varianta epicuriană, a rezistenței prin eschivă și izolare, de păstrarea distanței față de proști… dar nu cred că e varianta cea mai bună.
Apoi, a venit și cu soluția lui Socrate, cea a ironiei ca armă împotriva proștilor, dar și cu soluția „parrhesiei” cea a adevărului crud spus în față, cea care-i supără cel mai tare și îi face pe proști extrem de periculoși…
Avem și noi – la fel ca în Poiana lui Iocan din „Moromeții”, țara plină de „Țugurlanii” noștri, deopotrivă de agresivi, pe cât de proști!
Eu prefer soluția lui Socrate, cea a ironiei adresate proștilor, pe care oricum nu-i poți suci din ale lor… Însă câteodată, nu mă pot abține să nu practic „parrhesia”, pentru semidocții ce se dau deștepți!
Dar cea mai la îndemână soluție, cred că este să ne ferim de „prostul din noi” și să chibzuim de trei ori înainte de a da girul și votul nostru oricui ne promite marea cu sarea și ne minte mai frumos!
Lasă un răspuns