Manuel VLĂDUȚ■ RonduldeNoapte.ro | Editorial. 06 0ctombrie
Patriotismul unui politician se măsoară și în contractele pe care este dispus să le refuze. Mai ales când nota de plată ar urma să rămână în România, iar beneficiile să plece către intermediari bine conectați.
De aceea, povestea întâlnirilor dintre Sorin Grindeanu, Bogdan Ivan și ambasadoarea americană în Grecia, Kimberly Guilfoyle, trebuie urmărită până la capăt. În centrul ei se află o întrebare pe care declarațiile solemne despre parteneriatul strategic nu o pot îngropa: cine apăra interesul economic al României când se promova o achiziție de gaze pe care Romgaz o considera nejustificată?
Potrivit documentelor descrise de presa economică și de G4Media, compania evaluase o ofertă de GNL american și identificase pierderi potențiale de ordinul zecilor până la aproximativ 300 de milioane de euro anual. Sunt estimări pentru condițiile analizate, nu bani deja pierduți. Tocmai aici stă gravitatea politică: avertismentul exista înaintea semnăturii.
Un ministru responsabil ar trebui să transforme un asemenea avertisment în punctul central al negocierii. Să ceară condiții mai bune, garanții, flexibilitate și o justificare comercială solidă. Prestigiul interlocutorului nu ține loc de rentabilitate.
În ianuarie, potrivit relatării G4Media, Bogdan Ivan le solicita președintelui și premierului inițierea unui acord interguvernamental pentru GNL și un mandat de negociere, cu sprijinul MAE, MApN și SRI. Graba era legată inclusiv de expirarea, la 7 februarie, a memorandumului dintre Atlantic–SEE LNG Trade, Transgaz și Nova Power & Gas.
De când expirarea unui memorandum comercial devine urgență pentru întregul aparat al statului? Ce analiză demonstra că România trebuia să accelereze? Ce interes public justifica mobilizarea instituțiilor în sprijinul acestei formule comerciale?
Aceste întrebări îi privesc și pe destinatarii scrisorilor. Președinția și Guvernul trebuie să explice ce au primit, ce au aprobat și ce au respins.
La 31 martie, Grindeanu și Ivan s-au întâlnit cu Guilfoyle la restaurantul Isoletta. Presa a documentat prezența la masă și a consilierului prezidențial Florin Vlădică. Grindeanu susține că discuțiile au vizat Coridorul Vertical și neagă discutarea contractelor de gaze. Imaginile confirmă întâlnirea; nu demonstrează negocierea unor favoruri. Dar explicația politică nu poate fi redusă la formula comodă „n-am semnat eu contractul”.
Influența politică se poate exercita cu mult înaintea semnăturii. Tocmai de aceea trebuie cunoscute mandatul, agenda și eventualele angajamente ale participanților.
Coridorul Vertical are o justificare regională reală: interconectarea rețelelor și transportul bidirecțional al gazelor, inclusiv către Republica Moldova și Ucraina. Documentele Transgaz descriu această funcție. Infrastructura poate spori securitatea energetică și poate deschide piețe.
Dar o conductă utilă nu face automat avantajos orice gaz transportat prin ea. România poate câștiga din tranzit și, separat, poate pierde dintr-un contract prost de cumpărare. Amestecarea celor două lucruri permite ascunderea unei eventuale afaceri păguboase sub eticheta unui proiect strategic.
Cuvântul „strategic” nu poate ține loc de calcul economic!
Mai ales când discutăm despre o posibilă obligație comercială pe 20 de ani, cu livrări avute în vedere din 2030. O asemenea durată traversează guverne, crize și transformări ale pieței. Politicienii pleacă; obligațiile contractuale rămân!
Exploatarea gazelor din Marea Neagră face justificarea unei asemenea achiziții cu atât mai necesară. Importurile pot avea sens pentru echilibrare, diversificare sau revânzare. Dar fiecare dintre aceste explicații trebuie demonstrată prin cifre. Perspectiva creșterii producției interne era deja cunoscută când se discutau importurile.
Romgaz a negat explicit existența presiunilor exercitate de oficiali pentru încheierea contractelor. Această poziție trebuie consemnată. În același timp, o dezmințire generală nu înlocuiește publicarea argumentelor economice relevante, în limitele protejării informațiilor comerciale. Iar invocarea confidențialității nu confirmă automat acuzațiile adversarilor politici.
Scandalul depășește însă Bucureștiul. În Statele Unite, congresmanul Gregory Meeks a cerut explicații privind conduita ambasadoarei, promovarea intereselor unei companii grecești și participarea unui lobbyist al acesteia la întâlniri oficiale. Comunicatul său cere verificarea acuzațiilor și solicită îndepărtarea ambasadoarei dacă ele se confirmă. Guilfoyle, prin reprezentanții săi, a respins acuzațiile de conduită necorespunzătoare.
Așadar, întrebările despre aceste interese comerciale sunt puse chiar în Congresul american. Politicienii români nu au dreptul să transforme orice solicitare de transparență într-o ofensă adusă Americii. Alianța cu Statele Unite nu obligă România să accepte condițiile oricărui intermediar promovat diplomatic.
Aici trebuie discutate frontal acuzațiile de subminare economică și trădare a interesului național. În sens politic și moral, promovarea conștientă a unei obligații păguboase pentru țară, în beneficiul unor interese private, ar reprezenta o trădare a mandatului public. Existența unei asemenea conduite trebuie demonstrată. Dar nici gravitatea cuvântului „trădare” nu trebuie folosită pentru a interzice întrebările.
Grindeanu și Ivan datorează explicații verificabile: ce au susținut, în baza căror calcule, pentru beneficiul cui? Parlamentul trebuie să ceară documentele, iar instituțiile competente să verifice eventualele fapte ilegale.
România nu este obligată să cumpere bunăvoință diplomatică prin contracte dezavantajoase.
Cei care îi acuză pe alții că vând țara trebuie să accepte verificarea propriilor negocieri. Patriotismul afișat la televizor nu scutește pe nimeni de răspundere pentru ceea ce susține la masa tratativelor.
Iar rezervarea de la Isoletta nu ține loc de mandat din partea românilor.
Surse consultate:
G4Media – Controlul Ministerului Energiei la Romgaz și oferta de GNL Relatează despre scrisorile lui Bogdan Ivan, estimările de pierderi potențiale și refuzul condițiilor comerciale. Include dezmințirea Romgaz privind presupusele presiuni politice.
B1 TV – Grindeanu: „Nu am discutat contracte de gaze” — 28 septembrie 2026 Prezintă întâlnirea de la Isoletta, participanții, explicațiile lui Grindeanu și informațiile despre oferta pe 20 de ani.
HotNews – „Enigma unei teleconferințe despre care fostul ministru Ivan nu a vrut să vorbească” — 7 mai 2026 Investigație despre discuțiile privind importurile, rolul intermediarilor și contextul creșterii producției din Marea Neagră. Publică și răspunsul Romgaz, care neagă presiunile.
Transgaz – Planul de dezvoltare a Sistemului Național de Transport 2026–2035 — document oficial, PDF. Sursa pentru rolul Coridorului Vertical, interconectări și transportul bidirecțional al gazelor.
Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților SUA, grupul democrat – Demersul lui Gregory Meeks privind Kimberly Guilfoyle. Sursă oficială pentru solicitarea de explicații privind promovarea intereselor comerciale și participarea unui lobbyist la întâlniri diplomatice. Este un demers de verificare a acuzațiilor, nu o constatare a vinovăției.
The Wall Street Journal – „Democrats Call for Probe Into Kimberly Guilfoyle’s Conduct” — 1 octombrie 2026. Relatează solicitările de anchetă formulate în Congres și poziția reprezentanților ambasadoarei, care resping acuzațiile.
Nota redacției: estimările Romgaz și scrisorile lui Ivan au fost prezentate în articol pe baza relatărilor jurnalistice, nu a unei examinări directe a documentelor originale. Sursele nu demonstrează juridic „trădarea” sau „subminarea economică”; aceste expresii apar în editorial ca acuzații și aprecieri politice condiționate de dovedirea faptelor.
Lasă un răspuns