Canada și Australia aleg Europa. Simion și Georgescu, discursul Moscovei

Sursa foto: monitorulcj.ro

Manuel VLĂDUȚ■   RonduldeNoapte.ro | Analiză politică. 17 septembrie 2026

În timp ce două dintre cele mai importante democrații occidentale din afara continentului european — Canada și Australia — își consolidează legăturile economice, politice și militare cu Uniunea Europeană, în România, George Simion și Călin Georgescu încearcă să se prezinte drept politicieni „proeuropeni”.

Contrastul este izbitor. Canada și Australia privesc Uniunea Europeană ca pe un spațiu de stabilitate, prosperitate, securitate și rezistență democratică. Simion și Georgescu folosesc, în schimb, vocabularul apartenenței europene, dar contestă aproape toate politicile prin care Europa încearcă să se apere de agresiunea Rusiei.

Trebuie făcută însă o precizare esențială: nici Canada, nici Australia nu au depus o cerere de aderare deplină la Uniunea Europeană. Tratatul UE prevede că numai un „stat european” poate solicita calitatea de membru. Ceea ce se construiește acum este o formulă nouă de asociere strategică, mult mai profundă decât un simplu acord comercial.

  • Canada, posibil primul „membru asociat”

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus deschiderea drumului pentru ca statul canadian să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene. Conceptul nu reprezintă, cel puțin deocamdată, o aderare în sensul juridic tradițional, iar conținutul său urmează să fie negociat.

Mesajul politic este însă fără precedent: Canada dorește o integrare mult mai strânsă cu Europa în domeniile comerțului, apărării, tehnologiei, energiei, materiilor prime critice și securității economice.

Ottawa participă deja la instrumentul european SAFE, destinat investițiilor comune în apărare, iar guvernul condus de Mark Carney caută să reducă dependența economică și strategică față de Statele Unite. Canada a solicitat, de asemenea, aderarea la Joint Expeditionary Force, coaliția militară de reacție rapidă coordonată de Regatul Unit. Comisia Europeană–Guvernul Canadei, Reuters

Aceasta nu este o mișcare conjuncturală, ci o alegere strategică. Într-o lume în care presiunea regimurilor autoritare crește, Canada se apropie de Europa pentru că recunoaște în Uniunea Europeană un sistem bazat pe reguli, instituții, cooperare și valori democratice.

  • Australia nu cere aderarea, dar intră într-un parteneriat strategic cu UE

În cazul Australiei, formularea potrivită nu este „intenția de aderare”, deoarece Canberra nu a anunțat o asemenea candidatură. Australia a ales însă o apropiere instituțională fără precedent de Uniunea Europeană.

În martie 2026, Australia și UE au semnat atât acordul comercial negociat timp de opt ani, cât și un Parteneriat de securitate și apărare. Acesta creează cadrul pentru cooperare în industria de apărare, tehnologie, securitate maritimă, combaterea amenințărilor hibride și susținerea ordinii internaționale bazate pe reguli. Guvernul Australiei – acordul comercial, Parteneriatul Australia–UE pentru securitate și apărare

Canada și Australia nu se transformă în state europene. Ele demonstrează însă că Uniunea Europeană continuă să exercite o putere de atracție globală. În pofida tuturor crizelor sale, UE rămâne un pol economic și democratic spre care se îndreaptă state aflate la mii de kilometri distanță.

Tocmai de aceea este cu atât mai absurd ca, în România — stat membru al UE și NATO — să fie cultivată ideea că Bruxellesul ar reprezenta principala amenințare la adresa suveranității naționale.

  • „Proeuropenismul” de campanie al lui George Simion

George Simion afirmă că AUR nu este un partid eurosceptic, ci „eurorealist”. Liderul AUR susține că nu dorește scoaterea României din Uniunea Europeană și că apreciază piața unică, libertatea de circulație și avantajele economice ale apartenenței la UE.

Această poziție este însă contrazisă de comportamentul său politic. Simion atacă frecvent instituțiile europene, contestă sprijinul acordat Ucrainei și a susținut că Rusia nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru NATO. El se opune ajutorului militar românesc pentru statul vecin atacat și mută constant responsabilitatea războiului de la agresor către Occident sau către victimă.

Acesta este unul dintre mecanismele tipice ale populismului radical actual: politicianul declară că nu vrea ieșirea din UE, dar atacă instituțiile, solidaritatea și politicile de securitate fără de care Uniunea nu poate funcționa.

Simion nu propune neapărat un „Roexit” explicit. O asemenea poziție ar fi electoral riscantă într-o țară în care majoritatea cetățenilor susțin apartenența la UE. El promovează însă o golire treptată de conținut a acestei apartenențe: România să primească fonduri europene și acces la piața comună, dar să refuze solidaritatea, disciplina democratică și responsabilitățile strategice.

Cu alte cuvinte, Europa este bună atunci când plătește, dar devine „dictatură” atunci când cere respectarea regulilor.

  • Călin Georgescu și „Europa” reinterpretată în cheie moscovită

Călin Georgescu procedează asemănător. El susține că România trebuie să rămână legată de „valorile europene” și că își va respecta angajamentele față de UE și NATO — dar numai în măsura în care acestea ar respecta, în interpretarea sa, interesele României.

Formula pare moderată. Conținutul politic este însă cu totul diferit.

Georgescu l-a descris pe Vladimir Putin în termeni admirativi, a relativizat agresiunea împotriva Ucrainei, a atacat rolul NATO și a promovat ideea unei Românii „neangajate” între Occident și Rusia. În plus, rețele și canale asociate ecosistemului informațional rusesc au amplificat masiv candidatura și mesajele sale.

A pretinde că România poate rămâne simultan în UE și NATO, dar neutră între alianțele occidentale și Rusia, înseamnă a propune o imposibilitate strategică.

România nu este un observator aflat între două lumi. Este stat membru al Uniunii Europene și al NATO, situat pe frontiera estică a spațiului euroatlantic. Neutralizarea politică a României ar servi în primul rând interesului Federației Ruse de a slăbi apărarea flancului estic.

  • Două sensuri opuse ale apropierii de Europa

Canada și Australia se apropie de Uniunea Europeană pentru că o consideră un multiplicator de securitate și prosperitate.

George Simion și Călin Georgescu declară că nu vor să rupă România de UE deoarece știu că majoritatea românilor nu ar accepta o asemenea ruptură. În același timp, atacă exact fundamentele politice ale apartenenței occidentale: solidaritatea cu Ucraina, apărarea colectivă, rezistența în fața războiului hibrid și respectarea regulilor comune. Aici se află contradicția fundamentală.

Canada și Australia — state aflate în afara Uniunii — caută formule prin care să intre mai adânc în spațiul european. Simion și Georgescu — lideri politici ai unui stat deja membru — încearcă să desprindă România de substanța proiectului european, păstrând eventual doar avantajele financiare și eticheta formală.

Proeuropenismul nu se măsoară prin declarații de campanie, ci prin alegeri concrete. Nu poți afirma că susții Europa și, simultan, să promovezi neîncrederea în instituțiile sale, abandonarea Ucrainei și minimalizarea amenințării ruse.

Europa nu este doar o piață și nici un distribuitor de fonduri. Este o comunitate politică și de securitate. Iar cine lucrează constant pentru slăbirea acestei comunități nu devine proeuropean doar pentru că declară, înaintea alegerilor, că nu dorește oficial ieșirea din Uniune.

Surse consultate:

European Digital Media Observatory, RFE/RL, Reuters, Euronews.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*