Autor: Manuel VLĂDUȚ■ RonduldeNoapte.ro | Comentariu-editorial. 13 septembrie 2026
Donald Trump pare să fi intrat în cea mai periculoasă etapă a mandatului său: aceea în care scăderea popularității nu mai este întâmpinată printr-o corectare a politicilor, ci prin intensificarea atacurilor împotriva presei, contestarea limitelor instituționale și promisiunea unor recompense financiare uriașe pentru alegători.
Președintele Statelor Unite nu mai încearcă doar să convingă electoratul. Încearcă să-l intimideze, să-l polarizeze și, mai nou, să-l recompenseze financiar — cu condiția ca Partidul Republican să păstreze controlul asupra ambelor Camere ale Congresului.
Este imaginea unei puteri care simte că-i fuge pământul de sub picioare.
- Căderea în sondaje
Expresia „cădere liberă” poate părea severă, însă cifrele indică o deteriorare evidentă a încrederii publice. Un sondaj Focaldata, realizat pentru Financial Times, plasează aprobarea lui Donald Trump la numai 33% în rândul alegătorilor înregistrați. Un alt sondaj, realizat pentru NBC News, îi acordă 36% aprobare și 64% dezaprobare.
Nemulțumirea este alimentată în special de costul vieții, situația economică, războiul cu Iranul și percepția că administrația nu mai controlează consecințele propriilor decizii. Potrivit sondajelor citate de presa americană, aproximativ două treimi dintre respondenți consideră că economia se îndreaptă într-o direcție greșită.
Cu mai puțin de două luni înaintea alegerilor pentru Congres, aceste cifre reprezintă un pericol major pentru republicani. Trump a transformat scrutinul într-un referendum asupra propriei persoane, iar pierderea uneia sau ambelor Camere ar restrânge drastic libertatea sa de acțiune și ar permite investigații parlamentare incomode.
Din această perspectivă trebuie interpretată și spectaculoasa promisiune a „dividendului Trump”.
- Cinci mii de dolari, dar numai dacă republicanii câștigă
La convenția republicană pentru alegerile de la jumătatea mandatului, organizată la Dallas, Trump a promis câte 5.000 de dolari fiecărui cetățean american adult, dacă republicanii păstrează controlul Camerei Reprezentanților și Senatului.
Condiția politică a fost formulată explicit: „Dacă republicanii câștigă, câștigați împreună cu noi și primiți 5.000 de dolari”.
Ulterior, confruntat cu întrebarea dacă nu cumva încearcă să stimuleze participarea alegătorilor printr-o recompensă financiară, Trump a negat. El a susținut că banii ar reprezenta o „recompensă” pentru americanii care au fost nevoiți să suporte politicile administrației Biden.
Dar schimbarea denumirii nu modifică esența promisiunii.
Când un președinte spune electoratului că va primi bani numai dacă partidul său câștigă alegerile, ne aflăm în fața unei condiționări politice greu de ignorat. Din punct de vedere juridic, aceasta nu este neapărat mită electorală în sensul strict al legislației americane, deoarece plata nu este oferită individual în schimbul dovedirii votului. Din punct de vedere politic și moral însă, seamănă izbitor cu o încercare de cumpărare colectivă a bunăvoinței alegătorilor.
„Associated Press estimează” (https://apnews.com/article/cc80644e3168acd31c892129fb849436) că programul ar costa peste un trilion de dolari și subliniază că Trump nu poate dispune singur asemenea cheltuieli. Constituțional, Congresul controlează alocarea banilor federali.
„Reuters indică” (https://www.reuters.com/legal/government/trumps-5000-dividend-plan-draws-some-republican-skepticism-2026-09-10/) un cost de aproximativ 1.200 de miliarde de dolari, la care s-ar adăuga dobânzile. Propunerea este contestată inclusiv de republicani, care avertizează că ar putea alimenta inflația, majora deficitul și împinge dobânzile în sus.
Casa Albă susține că banii ar proveni din creșterea economică, investițiile atrase și politicile comerciale ale administrației. Nu a prezentat însă un mecanism bugetar complet și credibil prin care investițiile private anunțate ar putea fi transformate în cecuri emise de guvern.
Cu o datorie federală de peste 40.000 de miliarde de dolari și un deficit anual estimat la aproximativ 1.800 de miliarde, „dividendul” seamănă mai curând cu o promisiune electorală disperată decât cu o politică economică responsabilă.
- Jurnalistele care pun întrebări devin „dușmani”
Promisiunea celor 5.000 de dolari a scos la iveală și o altă trăsătură îngrijorătoare a comportamentului prezidențial.
Întrebat de corespondenta ABC News Rachel Scott de ce are nevoie să ofere o asemenea plată dacă politicile sale economice funcționează atât de bine, Trump a refuzat să răspundă coerent. A întrerupt-o, a îndreptat degetul spre ea, s-a repezit demonstrativ în direcția jurnalistei și i-a spus: „Nu tu!”. Într-un schimb ulterior, a numit-o „cea mai rea”.
Nu este un incident izolat.
Potrivit unei „analize Axios” (https://www.axios.com/2026/08/31/trump-female-reporters-press-access), Trump a insultat public cel puțin 13 jurnaliste din noiembrie 2025. Pe corespondenta Bloomberg Catherine Lucey a redus-o la apelativul „piggy”. Despre Kaitlan Collins de la CNN a spus că este „proastă și răutăcioasă”, iar pe Rachel Scott a descris-o anterior drept „insuportabilă” și „un reporter groaznic”.
În februarie, când Kaitlan Collins l-a întrebat despre victimele lui Jeffrey Epstein, Trump nu a răspuns fondului problemei. A criticat-o pentru că nu zâmbește și a numit-o „cel mai slab reporter”. Episodul a fost relatat de „The New York Times” (https://vi.web-platforms-vi.nyti.nyt.net/2026/02/03/us/politics/kaitlan-collins-smile-trump.html).
A cere unei jurnaliste să zâmbească în timp ce aceasta pune întrebări despre victime ale abuzurilor sexuale nu este doar lipsă de decență. Este o formă de intimidare și de reducere a femeii la aparență, într-un moment în care ea își exercită profesia.
Trump atacă și jurnaliști bărbați, desigur. Dar în cazul femeilor, agresivitatea sa devine deseori personală, misogină și umilitoare. Contestă inteligența, aspectul, tonul vocii sau expresia feței, încercând să mute atenția de la întrebare către persoana care o formulează.
- Autoritarismul începe cu delegitimarea presei
Un lider democratic acceptă întrebările dificile. Un lider cu reflexe autoritare încearcă să-i transforme pe cei care le pun în adversari ai statului.
Administrația Trump a mers mult dincolo de atacurile verbale: restricții de acces pentru corespondenți, procese împotriva organizațiilor media, presiuni asupra instituțiilor publice de presă, amenințări cu anchete penale și tentative de a descoperi sursele confidențiale ale jurnaliștilor.
„Reuters Institute for the Study of Journalism” (https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/digital-news-report/2026/united-states) constată că amenințările la adresa libertății presei în Statele Unite s-au accentuat în 2026. Raportul amintește inclusiv amenințările prezidențiale cu urmărirea penală pentru „trădare” a unor jurnaliști și restricțiile impuse presei acreditate la Pentagon.
Aceste fapte conturează o tendință: puterea executivă nu mai tratează presa drept contrapondere democratică, ci ca pe un obstacol care trebuie intimidat, redus la tăcere sau subordonat.
Autoritarismul nu începe întotdeauna cu tancuri în stradă și alegeri anulate. Uneori începe cu un președinte care decide cine are voie să pună întrebări, ce publicație merită acces și ce jurnalist trebuie pedepsit pentru că refuză să repete versiunea oficială.
- Prețul unei democrații
Donald Trump încearcă să prezinte plata de 5.000 de dolari drept participarea cetățenilor la prosperitatea Americii. Însă promisiunea este legată direct de victoria republicanilor, nu de un indicator economic obiectiv și nici de existența unui excedent bugetar.
Aceasta este problema fundamentală.
Într-o democrație, guvernul administrează banii contribuabililor în interes public. Nu îi prezintă drept dar personal al conducătorului și nu condiționează distribuirea lor de victoria partidului aflat la putere.
„Dividendul Trump” nu ar proveni din averea lui Donald Trump. Ar fi finanțat, direct sau indirect, tot de americani — prin taxe, împrumuturi, inflație ori reducerea altor cheltuieli publice. Președintele le-ar promite, așadar, alegătorilor propriile lor resurse, dar împachetate propagandistic sub forma unui cadou personal.
Când sondajele se prăbușesc, presa devine dușman, instituțiile sunt prezentate drept piedici, iar votanților li se promite un cec dacă partidul conducător câștigă, nu mai discutăm despre simple excentricități.
Discutăm despre degradarea deliberată a regulilor democratice.
America trebuie să decidă dacă votul cetățeanului reprezintă exercitarea liberă a suveranității populare sau dacă poate fi transformat într-un cupon electoral de 5.000 de dolari.
Pentru că, odată acceptat principiul potrivit căruia puterea poate condiționa recompensele publice de propria victorie, întrebarea nu mai este cât valorează un vot.
Întrebarea este: cât mai valorează democrația?
Lasă un răspuns