Autor: Manuel VLĂDUȚ■ RonduldeNoapte.ro | Pamflet politic. 10 septembrie 2026
NOTĂ: Textul este un pamflet construit pe un scenariu ipotetic. Replicile și situațiile satirice sunt ficționale.
România a ajuns într-o situație politică atât de originală, încât probabil nici Constituția nu mai știe exact ce să facă cu ea.
De patru luni, țara nu are un guvern cu puteri depline. Guvernul Bolojan a căzut pe 5 mai, Eugen Tomac a fost desemnat premier și și-a depus mandatul înainte să ajungă la vot, Adrian Veștea a fost desemnat și respins de Parlament, iar de atunci Palatul Cotroceni caută majoritatea parlamentară cu perseverența cu care bunicile căutau acul pierdut prin covor.
Problema este că acul nu pare să existe.
PSD îl vrea premier pe Sorin Grindeanu. PNL-USR-UDMR au mers cu Siegfried Mureșan. AUR spune că susține doar un premier al său. Iar pentru învestirea unui guvern sunt necesare minimum 233 de voturi, pe care deocamdată nimeni nu pare capabil să le pună ordonat pe masă.
Și atunci începe pamfletul.
- Nicușor scoate iepurele din joben
Să presupunem că, într-o dimineață, Nicușor Dan apare la pupitrul de la Cotroceni. În spatele lui – steagurile. În fața lui – presa. În buzunar – calculatorul.
După patru luni de adunări, scăderi, permutări și combinații parlamentare, președintele anunță solemn: „Am decis să desemnez un candidat la funcția de prim-ministru.”
România își ține respirația. Candidatul apare. Are 187 de voturi. Sau 211. Sau 228. Nu contează. Important este că n-are 233.
Așa că noul premier desemnat pornește prin Parlament precum omul cu sacoșa prin piață: «Dumneavoastră câte voturi aveți?» – «Treizeci și unu.» – «Mi le dați?» – «Depinde.» – «De ce?» – «De ce ne dați.»
Și uite așa renaște politica românească.
- În depărtare se aude însă tropot de anticipate
Pentru că undeva, dincolo de negocierile pentru guvern, există cuvântul magic: ANTICIPATE.
Alegerile anticipate sunt pentru politicianul român ceea ce El Dorado era pentru conchistadori. Toată lumea vorbește despre ele. Unii le caută. Unii jură că știu drumul. Dar foarte puțini par să fi citit până la capăt Constituția ca să vadă cât de complicat este să ajungi acolo.
În scenariul nostru, dacă o nouă nominalizare de premier se împotmolește, se deschid porțile hipodromului. Și intră în arenă concurenții.
- George Simion: „Dați anticipate, că știm noi ce facem cu ele!”
Primul pornește George Simion. Are deja încălzirea făcută. Alegeri! Popor! Vot! Majoritate!
Din perspectiva AUR, anticipatele ar putea reprezenta marea oportunitate de resetare a Parlamentului. George Simion ar intra în campanie cu mesajul simplu că „sistemul” nu mai este capabil să guverneze și trebuie trimis din nou în fața alegătorilor.
Problema apare după alegeri. Pentru că sondajele pot da procente. Dar procentele nu fac singure coaliții.
Dar acestea sunt detalii. În campanie, nimeni nu lasă matematica să strice o victorie imaginară.
- Sorin Grindeanu: „Stați puțin, că noi avem experiență!”
Din partea cealaltă vine PSD. Iar PSD are un avantaj incontestabil.
Când ceilalți încă încearcă să înțeleagă unde sunt secțiile de votare, PSD știe deja unde este cafeaua în sediul fiecărei organizații județene.
În pamfletul nostru, Grindeanu privește agitația anticipatelor cu calmul omului care știe că PSD a supraviețuit aproape tuturor catastrofelor politice inventate în ultimii 35 de ani.
Se schimbă președinți. Se schimbă premieri. Se schimbă doctrine. Se schimbă alianțe. PSD rămâne lângă urnă și întreabă: «Bun, și cu cine facem majoritatea?»
- Și atunci apare Călin Georgescu
Dar orice poveste politică românească din ultimii ani are nevoie și de personajul care intră pe scenă fără să fie foarte clar dacă participă la aceeași piesă.
În scenariul nostru, acesta este Călin Georgescu.
George Simion spune: «Suveraniștii sunt cu mine!» Sorin Grindeanu spune: «PSD este singurul partid capabil să guverneze!» Călin Georgescu privește undeva spre orizont și, în logica pamfletului, răspunde: «România nu are nevoie de partide. România are nevoie de România.»
Reporterii notează. Analiștii interpretează. TikTok-ul explodează. Nimeni nu știe exact ce s-a spus, dar jumătate de internet este deja de acord, iar cealaltă jumătate cere explicații.
Și astfel începe adevărata competiție: cine este mai suveranist decât suveranistul?
- Marele concurs: cine salvează România primul?
În câteva săptămâni, România ar putea ajunge, în acest scenariu, să aibă trei proiecte de salvare națională simultan.
George Simion: „Eu reprezint schimbarea!” Călin Georgescu: „Eu reprezint renașterea!” Sorin Grindeanu: „Eu reprezint stabilitatea!”
Cetățeanul: „Eu aș vrea doar un guvern.”
Dar cetățeanul nu este înscris la negocieri. El este invitat la final. Cu buletinul.
- Iar Nicușor?
Nicușor Dan rămâne la Cotroceni cu aceeași problemă cu care a început: 233. Numărul blestemat.
Poți avea discurs. Poți avea candidat. Poți avea fotografie oficială. Poți avea consultări. Poți avea chiar și „soluția pentru România”. Dar, la învestirea Guvernului, Parlamentul nu numără metafore. Numără voturi.
- Finalul perfect românesc
Și să presupunem că ajungem, după toate aventurile constituționale necesare, la mult visatele anticipate.
Campanie. Afișe. TikTok. Televiziuni. Patrioți. Europeni. Suveraniști. Reformatori. Stabilizatori. Salvatori.
George Simion se bate pentru primul loc. Sorin Grindeanu se bate pentru primul loc. Călin Georgescu se bate pentru întâietatea simbolică asupra taberei suveraniste.
România votează. BEC numără. Televiziunile desenează grafice. La ora 21:00 apar exit-poll-urile. La 21:03 toată lumea a câștigat. La 21:15 nimeni nu recunoaște că a pierdut. La miezul nopții încep negocierile.
După trei zile se fac calculele. După o săptămână vine concluzia: Nimeni nu are 233.
Nicușor Dan îi cheamă din nou la Cotroceni. Ușile se închid. Cafeaua se pune pe masă. Președintele își scoate calculatorul.
Și România anului 2026 descoperă că, după patru luni de criză, două nominalizări eșuate, un război politic și niște eventuale alegeri anticipate, a reușit performanța democratică supremă: să ajungă exact de unde a plecat.
Doar că între timp fiecare dintre cei trei va putea spune, cu mâna pe inimă: „Poporul m-a vrut pe mine.”
Iar poporul, probabil, va căuta telecomanda…
Sursa foto: creată cu ajutorul ChatGPT
Lasă un răspuns