Autor: Manuel VLĂDUȚ        RonduldeNoapte.ro | Editorial politic | 29 august 2026

Românii sunt invitați din nou să privească în altă direcție.

În timp ce PSD, PNL, USR și UDMR nu au reușit să ajungă la un acord asupra legii salarizării unitare, iar România pierde 770 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență, agenda publică este ocupată rapid de scandalul din jurul directorului Serviciului de Protecție și Pază, Lucian Pahonțu.

Nu există, în acest moment, dovezi că cele două subiecte au fost coordonate pentru ca unul să-l acopere pe celălalt. Suprapunerea lor ridică însă o întrebare legitimă: cui îi folosește ca responsabilitatea partidelor pentru pierderea banilor europeni să dispară cât mai repede din atenția publicului?

770 de milioane de euro pierdute prin amânare politică

Președintele Nicușor Dan a confirmat că PSD, PNL, USR și UDMR nu au ajuns la un consens asupra noii legi a salarizării. Cele patru formațiuni și-au asumat, potrivit declarației prezidențiale, pierderea celor 770 de milioane de euro aferente jalonului din PNRR.

Reforma ar fi trebuit pregătită încă din 2022. În schimb, a fost împinsă de la un guvern la altul, amânată, negociată și răsnegociată, până când timpul a expirat.

Nu vorbim despre o fatalitate și nici despre o sancțiune apărută peste noapte. Vorbim despre o obligație cunoscută, abandonată în final din cauza incapacității politice de a construi un compromis.

Cele 770 de milioane de euro nu pot fi transformate simplist în câteva spitale sau școli, deoarece erau legate de un jalon precis al PNRR. Dar pierderea lor afectează direct finanțarea României și îi obligă, indirect, tot pe contribuabili să acopere ceea ce politicienii nu au fost capabili să obțină de la Bruxelles.

Este necesară și o delimitare corectă a responsabilității. AUR poate fi criticat pentru propriile acțiuni și poziții, dar nu a participat la negocierile indicate de președinte drept cauza imediată a eșecului. Răspunderea politică directă aparține celor patru partide nominalizate oficial: PSD, PNL, USR și UDMR.

Când apare scandalul salvator

Exact în aceste zile, atenția publică s-a mutat asupra lui Lucian Pahonțu, directorul SPP din decembrie 2005.

O investigație Recorder a prezentat documente și mărturii referitoare la trecutul său în trupele de Securitate, la prezența sa în dispozitivul de represiune din 21 decembrie 1989 și la participarea la operațiunile desfășurate înaintea Mineriadei din iunie 1990.

Dezvăluirile sunt grave și trebuie lămurite instituțional și, acolo unde există temei, judiciar.

Dar tocmai gravitatea lor obligă la responsabilitate. Prezența într-un dispozitiv militar nu dovedește automat săvârșirea unei infracțiuni individuale. Stabilirea vinovăției aparține justiției, nu televiziunilor, partidelor și tribunalelor improvizate pe rețelele sociale.

Nimeni dintre acuzatorii de astăzi nu pare să ceară mai întâi ca justiția să stabilească faptele și eventuala vinovăție. Sentința mediatică este deja redactată, iar presiunea politică este îndreptată aproape exclusiv spre actualul președinte.

Dacă documentele erau accesibile instituțiilor statului, trebuie explicat de ce verificările nu au fost făcute sau finalizate la timp. Dacă informațiile erau necunoscute, trebuie stabilit cum a fost posibil ca un om aflat de peste două decenii la conducerea unei structuri de securitate să nu fie verificat complet.

Pahonțu nu a fost menținut doar de actualul președinte

Lucian Pahonțu a fost numit în 2005 de președintele Traian Băsescu, la propunerea CSAT. A rămas apoi în funcție pe durata celor două mandate ale lui Klaus Iohannis și a continuat să conducă SPP după instalarea lui Nicușor Dan.

Prin urmare, întrebarea corectă nu este doar de ce actualul președinte nu l-a înlocuit până acum.

Întrebarea completă este de ce doi președinți anteriori, mai multe majorități parlamentare și numeroase guverne au acceptat aceeași continuitate.

De ce Traian Băsescu l-a considerat potrivit pentru conducerea SPP? De ce Klaus Iohannis l-a menținut timp de zece ani? De ce niciuna dintre majoritățile parlamentare care s-au succedat în această perioadă nu a declanșat o verificare serioasă și completă?

Au existat motive profesionale și operative pentru această longevitate? A reprezentat Pahonțu o garanție de stabilitate? Au fost cunoscute informațiile despre trecutul său? Dacă da, cine le-a evaluat și pe baza căror criterii? Dacă nu, cine a eșuat în verificarea sa?

Aceste întrebări nu pot fi acoperite prin simpla transferare a întregii răspunderi asupra actualului președinte.

Parlamentul nu poate pretinde că nu știa ce atribuții are

Legea nr. 191/1998 stabilește că activitatea SPP este organizată și coordonată de CSAT, dar este controlată de Parlament, prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Directorul serviciului poate fi chemat să prezinte rapoarte privind îndeplinirea atribuțiilor instituției. Tot legea prevede că directorul SPP este numit de președintele României, la propunerea CSAT.

Așadar, nu doar Palatul Cotroceni are explicații de oferit.

Parlamentarii care s-au succedat în comisiile de control trebuie să răspundă dacă au solicitat informații, dacă au verificat conducerea SPP și dacă au cunoscut datele care apar acum în spațiul public.

Nu poți controla o instituție doar pe hârtie, iar după două decenii de tăcere să te prezinți drept spectator indignat.

Aceleași partide care astăzi pozează în salvatoarele democrației au avut reprezentanți în Parlament, în guverne, în CSAT și în comisiile care trebuiau să exercite controlul democratic asupra instituțiilor de securitate.

Dacă Pahonțu reprezenta un pericol atât de mare, de ce au tăcut atâția ani?

Cine dorește înlăturarea lui Pahonțu și cine ar urma să-i ia locul?

Poate că Lucian Pahonțu trebuie să plece. Poate că o evaluare instituțională va concluziona că nu mai poate conduce SPP. Dar plecarea sa nu trebuie decisă prin presiune mediatică și nici transformată într-o reglare de conturi între grupări politice sau centre de influență.

Românii au dreptul să știe cine dorește înlăturarea sa, cine ar urma să-l înlocuiască, ce criterii profesionale va îndeplini succesorul și ce garanții există că SPP nu va deveni o anexă a unui partid sau a unui grup de interese.

Înlocuirea unei longevități controversate cu o numire politică netransparentă nu ar reprezenta o reformă. Ar însemna doar schimbarea beneficiarului.

Nu trebuie apărat un om doar pentru că este atacat. Dar nici nu trebuie acceptată condamnarea sa publică fără probe judiciare, în timp ce autorii unui eșec financiar de 770 de milioane de euro dispar liniștiți din lumina reflectoarelor.

Memoria publică, dușmanul perfect al partidelor

Scandalul Pahonțu trebuie investigat. Dar niciun asemenea scandal nu trebuie să șteargă din memoria publică pierderea celor 770 de milioane de euro.

Cele două teme pot și trebuie discutate simultan. Într-o democrație matură, presa și cetățenii nu sunt obligați să uite eșecul de ieri pentru a înțelege scandalul de astăzi.

PSD, PNL, USR și UDMR trebuie să explice de ce nu au realizat reforma promisă. Foștii și actualii decidenți trebuie să explice longevitatea lui Pahonțu. Parlamentul trebuie să arate cum și-a exercitat controlul. Iar justiția trebuie să stabilească eventualele răspunderi individuale, nu să fie înlocuită de sentințe politice.

Românilor li s-au promis reforme. Au primit amânări, creșteri de taxe și impozite, inflație, facturi apăsătoare și încă o pierdere suportată din buzunarul public.

Partidele mizează mereu pe aceeași rețetă: scandalul nou îl îngroapă pe cel vechi, memoria cetățeanului este scurtă, iar după patru ani vinovații reapar îmbrăcați în salvatori.

Nu spunem că cineva a comandat această suprapunere. Dar avem dreptul și obligația să întrebăm: cui îi convine ca românii să uite atât de repede banii pierduți, reformele abandonate și anii de tăcere?

Cine răspunde pentru cele 770 de milioane de euro pierdute și cine are interesul ca românii să uite?

Surse

• Administrația Prezidențială — Declarație de presă privind legea salarizării și jalonul PNRR

• Digi24 — Eșecul negocierilor și pierderea celor 770 de milioane de euro

• Recorder — Investigația privind biografia lui Lucian Pahonțu

• Portalul Legislativ — Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP