Manuel VLĂDUȚ■
Există momente în viață, când cuvintele sunt neînsemnate în fața faptelor… Există oameni, care întreaga lor viață au trăit pentru profesia căreia i s-au dedicat necondiționat și cu sacrificii imense.
Unul dintre astfel de oameni a fost colonelul Alexandru Jugaru, “un etalon de demnitate, curaj și devotament”, așa cum l-au descris foștii săi camarazi de arme din Regimentul de Infanterie Marină.
,,După o lungă, neobosită și demnă luptă cu o boală necruțătoare, inima sa curajoasă a încetat să mai bată. A înfruntat suferința cu aceeași dârzenie și tărie de caracter cu care și-a servit patria întreaga viață.,, – au mai scris pușcașii marini de la Babadag.
Felul în care militarii care l-au cunoscut – dar și prietenii, persoanele apropiate, i-au onorat plecarea din această lume, a fost descrisă în cuvinte memorabile de către fiica sa, Andra, într-o scrisoare de mulțumire adresată camarazilor colonelului Alexandru Jugaru – fost pușcaș marin, cercetaș, comandant al Batalionului 911 Infanterie “Capidava” și fost locțiitor al Brigăzii 9 Mecanizată “Mărășești”:
“În aceste zile de adâncă suferință, când sufletul ne este împietrit de durere la despărțirea de omul nostru drag, am înțeles că cea mai mare alinare vine din partea oamenilor care ne înconjoară. Cuvintele sunt prea puține și neputincioase pentru a exprima întreaga recunoștință pe care o purtăm în inimi pentru sprijinul copleșitor pe care l-am primit.
Adresăm mulțumiri din tot sufletul colegilor lui din cadrul Armatei, camarazilor care l-au respectat și l-au prețuit de-a lungul vieții. Implicarea dumneavoastră exemplară, onoarea militară cu care l-ați înconjurat pe ultimul drum, timpul prețios pe care l-ați dedicat organizării și sprijinul oferit ne-au arătat că valorile camaraderiei rămân sfinte. Ne-ați demonstrat că tata a făcut parte dintr-o familie mare și demnă, iar respectul pe care i l-ați purtat ne umple inimile de mândrie în ciuda lacrimilor.
De asemenea, mulțumim din clipa aceasta grea familiei noastre și prietenilor apropiați. Vă mulțumim pentru fiecare oră petrecută alături de noi, pentru efortul fizic și moral depus în gestionarea tuturor detaliilor, pentru telefoanele de îmbărbătare și pentru suportul oferit fără ezitare. Faptul că nu ne-ați lăsat singuri nicio secundă, că v-ați pus propriile vieți pe planul doi pentru a ne susține pe noi, ne-a dat forța necesară să trecem peste aceste momente cumplite.
Prezența fiecăruia dintre voi, coroanele de flori, gândurile bune, și lacrimile împărtășite au adus o rază de lumină în întunericul care s-a așternut peste casa noastră. Ați transformat un moment de maximă vulnerabilitate într-o dovadă uriașă de solidaritate umană.
Vă mulțumim tuturor pentru că ați fost acolo când am avut cea mai mare nevoie și pentru că l-ați condus pe omul drag noua pe ultimul drum cu atâta demnitate și dragoste.
Dumnezeu să vă răsplătească înzecit bunătatea, să vă dăruiască sănătate și să vă aibă în pază!”
SEMPER FIDELIS, Commander! Onor în veșnicie!
Lasă un răspuns